Neofit Liubimov

Sfântul sfințit mucenic Neofit Liubimov (1846 până la 1918) a fost protoiereu și paroh al bisericii Sfântul Spiridon de la Kozie Boloto din Moscova, împușcat în 1918 după ce a slujit o parastas pentru țarul Nicolae. A fost numărat în august 2000 între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei, în soborul sfinților din Moscova și în cel al sfinților din Simbirsk. Pomenirea lui în toată Biserica este la 17 octombrie (stil vechi, 30 octombrie stil nou).

Începuturile

S-⁠a născut în 1846 în satul Mordovskie Lipiagi (Tabory), ținutul Samara, gubernia Simbirsk, în familia diaconului bisericii Sfântul Nicolae, Porfirie Liubimov. A învățat la școala duhovnicească și la seminarul din Samara; după absolvirea seminarului, în 1870, a fost trimis pe cheltuială de stat la Academia Teologică din Kiev, pe care a terminat-⁠o în 1874 cu titlul de candidat în teologie, cu dreptul de a căuta titlul de magistru fără examen suplimentar. În 1874 a fost numit profesor de omiletică, liturgică și îndrumare pastorală la seminarul din Simbirsk, apoi, între 1876 și 1882, profesor de limba rusă și istorie civilă la școala de fete eparhială și, din 1879, de literatură rusă și pedagogie la gimnaziul de fete Mariinski. Din 1885 a fost învățător de religie și inspector la aceeași școală. În 1885 a fost hirotonit preot la biserica Intrării în Biserică a școlii eparhiale. În anii 1900 a slujit la biserica Tuturor Sfinților din Simbirsk. În 1902 a fost numit paroh al bisericii Învierii de la cimitirul Vagankovo din Moscova, unde a luat parte la cursuri de educație pentru muncitori și le-⁠a ținut prelegeri la casa eparhială. În 1906 a fost ridicat protoiereu. În 1914 a fost numit paroh al bisericii Sfântului Ierarh Spiridon de la Kozie Boloto. S-⁠a căsătorit la Simbirsk cu Maria, fiica negustorului Lev Ivanovici Murașkințev din Ardatov, și au avut trei copii; fiica cea mică, Zinaida, s-⁠a măritat cu misionarul Nicolae Varjanski.

Mucenicia

În mai 1918 a fost arestat ginerele lui, misionarul Nicolae Varjanski. La 13 iunie părintele Neofit i-⁠a scris lui Lenin o scrisoare cerând eliberarea lui, dar n-⁠a primit răspuns. La 21 iulie 1918, la propunerea lui Alexandru Dimitrievici Samarin, a slujit în biserică o parastas pentru „țarul Nicolae, de curând ucis”. În aceeași seară oamenii cekei l-⁠au arestat. A fost învinuit de „agitație împotriva puterii sovietice” și de slujirea unei parastas pentru „unsul lui Dumnezeu” Nicolae Romanov. La 17 septembrie 1918 prezidiul colegiului secției de luptă contra contrarevoluției l-⁠a osândit la moarte; osânda a fost împlinită. A fost îngropat în cimitirul Kalitnikovo, într-⁠un mormânt azi necunoscut.

Cinstirea

A fost canonizat în august 2000 de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse. La 21 iulie 2018 s-⁠a descoperit o placă în amintirea lui pe zidul fostei școli eparhiale din Simbirsk, azi spital de veterani din Ulianovsk, unde a predat; chipul lui este pe porțile bisericii noilor mucenici ai pământului Simbirsk, din mănăstirea Spasski. A scris lucrări pastorale, între care „Despre nevoia ca mamele să se ocupe ele însele de creșterea copiilor” (1894), „Despre meritele Sfinților frați Chiril și Metodiu față de lumea slavă” (1895), „Puterea autocratică după învățătura cuvântului lui Dumnezeu” (1906) și „Cu ce putem mângâia pe cei apropiați ai noștri morți” (1913).