Osea

Sfântul Proroc Osea, fiul lui Beeri, este cel dintâi dintre cei doisprezece prooroci mici ai Vechiului Testament. A vestit în regatul de nord, Israel, în veacul al VIII-⁠lea înainte de Hristos, chemând poporul să se întoarcă de la idoli la Domnul. Numele lui înseamnă mântuire. Cartea lui, Osea, vorbește despre dragostea Domnului față de un popor necredincios. Biserica îl pomenește la 17 octombrie (data din Mineiul; pe calendarul civil al Bisericilor de stil vechi este 30 octombrie).

Neamul și vremea lui

După Sinaxar, Osea era din seminția lui Isahar. Cartea îi așază proorocia în zilele regilor Ozia, Ioatam, Ahaz și Iezechia ai lui Iuda și ale lui Ieroboam, fiul lui Ioas, regele Israelului. Slujirea lui a durat, după Sinaxar, peste șaizeci de ani. A fost contemporan cu Isaia, Miheia și Amos. Izvoarele diferă în unele amănunte: Pagina Bisericii Ortodoxe din America îl așază în veacul al IX-⁠lea, dar celelalte, ca și cartea lui, în veacul al VIII-⁠lea.

Osea a proorocit în regatul de nord, al cărui locuitor era, și a trăit până aproape de căderea Samariei sub asirieni, în jurul anului 722. Cercetătorii spun că el este singurul prooroc al Israelului din vremea lui al cărui cuvânt a fost pus în scris.

Căsnicia proorocului

Dumnezeu i-⁠a poruncit să ia de soție pe Gomer, fiica lui Diblaim, și să aibă copii ale căror nume sunt semne: Izreel, Lo-⁠Ruhama, adică cea nemilostivită, și Lo-⁠Ami, adică nu poporul Meu. Căsnicia lui a arătat dureros ce era între Dumnezeu și Israel. Gomer s-⁠a îndepărtat de el, dar proorocul a răscumpărat-⁠o și a primit-⁠o din nou, ca semn al dragostei neschimbate a Domnului față de poporul care L-⁠a părăsit.

Proorocia lui

Osea a mustrat Israelul pentru idolatrie și nelegiuiri și a vestit nenorociri din partea unor neamuri străine și robia asiriană. Dar sub vestea pedepsei se află mereu o făgăduință de înnoire. Cartea se încheie cu chemarea: întoarce-⁠te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău.

Biserica vede în el un vestitor al lui Hristos. Cuvintele din Osea 11, 1, din Egipt am chemat pe fiul Meu, sunt aplicate de Evanghelistul Matei la întoarcerea Mântuitorului din Egipt. Din Osea 6, 6, voiesc milă, iar nu jertfă, Domnul îi răspunde fariseilor. Textul din Osea 6, 2, a treia zi ne va ridica, este citit ca o vestire a Învierii, iar din Osea 13, 14, unde se vorbește despre biruința asupra morții, vorbește și Apostolul Pavel în Epistola întâi către Corinteni. Sinaxarul mai spune că el a vestit încetarea jertfelor vechi și a preoției lui Aaron (Osea 3, 4-5) și răspândirea cunoașterii lui Dumnezeu pe tot pământul.

Sfârșitul

Sinaxarul spune că a murit la adâncă bătrânețe, după ce și-⁠a închinat viața împlinirii voii lui Dumnezeu, și a fost îngropat în pace în țara lui. În tradiția iudaică se povestește altfel: că a murit în Babilon și că a fost îngropat la Safed, în Galileea, unde evreii arată și azi un mormânt al lui. Aceasta e o tradiție iudaică, nu a Bisericii.

Troparul lui îl cinstește ca pe unul care învăța pe cei rătăciți de la adevăr și îi întorcea la credința strămoșilor.