Iosif Jandieri

Sfântul Iosif Jandieri (sau Jandierișvili) a fost Catolicos-⁠Patriarh al Georgiei Răsăritene și a trecut la Domnul la 17 octombrie 1770 după calendarul vechi, în ziua de 28 octombrie după calendarul nou. Este canonizat de Biserica Georgiei în rândul ierarhilor și pomenit la 17 octombrie după calendarul vechi, care este 30 octombrie după cel nou. Cu această pomenire, fișa pune alături data morții, 28 octombrie, deși zilele nu se potrivesc între ele.

A viețuit mai întâi ca monah în mănăstirea Davit Gareja. Se spune că rugăciunile lui vindecau bolnavii și pe cei chinuiți de duhuri rele. Pentru înțelepciunea și virtutea sa a fost ridicat la rangul de episcop de Rustavi.

În 1755 a fost ales Catolicos-⁠Patriarh, în locul lui Antonie, care fusese înlăturat. Deși se afla în cea mai înaltă treaptă a ierarhiei, a rămas călugăr aspru, trăind ca un ascet.

În martie 1764 sinodul l-⁠a reașezat pe Antonie I în scaun, iar Iosif s-⁠a retras și s-⁠a așezat în singurătate la Ahmeta, în Georgia de nord-⁠vest. Sursele nu sunt de acord asupra locului: unele spun nord-⁠vest, altele nord-⁠est. Acolo și-⁠a lucrat cu mâinile sale via și mare parte din rod o împărțea celor lipsiți. Clima acelor ținuturi este capricioasă, iar seceta și grindina nimicesc adesea aproape toată munca țăranilor. Cât timp a trăit Iosif acolo, însă, via lui nu a fost lovită niciodată de secetă sau de grindină.

După ce a trăit în sfințenie până la adânci bătrânețe, Patriarhul Iosif a adormit în pace în anul 1770.