Antonie de la Leohnovo

Cuviosul Antonie de la Leohnovo (în lume Antonie Veniaminov, aproximativ 1526-1612) a fost monah și nevoitor, întemeietorul și ocrotitorul mănăstirii Leohnovo, lângă Novgorod, unul dintre cei mai cinstiți sfinți ai ținutului Novgorod. Pomenirea lui este locală și se face la 30 octombrie (17 octombrie pe stilul vechi) și în a doua vineri după 12 iulie.

Viața

S-⁠a născut în jurul anului 1526 la Tver. Părinții l-⁠au crescut în frica de Dumnezeu și i-⁠au sădit dragostea de virtute. Ajuns mai matur, a râvnit la nevoințe mai grele și, lepădând noblețea și cinstirile pământești, și-⁠a ales calea de a se închina cu totul lui Dumnezeu într-⁠un loc singuratic. A ajuns în ținutul Novgorodului și s-⁠a așezat în pustiul Rubleov. Locul era muntos și acoperit de pădure deasă. Și-⁠a săpat o peșteră mică, în care a început o viață aspră, având drept pat pământul umed și drept hrană obișnuită pâine, pe care o mânca după apusul soarelui, ca să-⁠și întărească trupul slăbit. Ducând o viață duhovnicească dreaptă în pustia Rubleov, a primit darul facerii de minuni. Cu toată singurătatea lui, faima s-⁠a răspândit departe și mulți voiau să-⁠l întâlnească.

Pe când se ruga neîncetat, i s-⁠a arătat un înger și i-⁠a spus să meargă într-⁠un loc numit Leohna. A ascultat și a mers. Acolo a fost tuns monah de ieromonahul Tarasie, cu care a ridicat o biserică. Arhiepiscopul Novgorodului a îngăduit să se sfințească biserica și a trimis antimis, iar biserica a fost sfințită de praznicul Schimbării la Față. Cu timpul au venit și alți credincioși la nevoitorii din Leohnovo, s-⁠a făcut mănăstire, iar locul care fusese pustiu s-⁠a umplut de credincioși. Antonie dădea îndrumări celorlalți nevoitori și le dădea pildă de închinare deplină lui Dumnezeu.

A murit la optzeci și șase de ani, la Novgorod, și a fost îngropat în biserica Sfântului Evanghelist Luca din oraș. Anul morții este dat în 1611, 1612 sau 1613. În 1630 moaștele lui au fost mutate la mănăstirea Leohnovo. Minunile din timpul vieții cuprind prevestirea bătăliei de la Orșa, stingerea unui foc prin rugăciune, vindecarea unui tânăr mușcat de șarpe, aproape mort, și vindecări de orbi, Iosif și Ștefan, la mutarea moaștelor neputrezite.

Mănăstirea

Antonie și ieromonahul Tarasie au ridicat la Leohnovo o biserică a Schimbării la Față. La începutul secolului al XVII-⁠lea mănăstirea a fost pustiită de suedezi și aproape toți monahii au fost uciși, dar biserica a fost refăcută. În 1764 mănăstirea a fost desființată și transformată în biserică de parohie, în 1788 toate clădirile au ars, dar enoriașii au ridicat în același an o biserică de piatră a Schimbării la Față, cu paraclise închinate Maicii Domnului de la Kazan și Cuviosului Antonie. În 1938 biserica a fost închisă și pângărită, făcută club și magazie. Când s-⁠a încercat luarea moaștelor, s-⁠a petrecut o minune: din mormânt a izbucnit o flacără. După război credincioșii au reușit să apere biserica. La sfârșitul secolului XX a început restaurarea, și în 2005 s-⁠a ridicat o biserică de lemn a Cuviosului Antonie în pustia Rubleov, la locul primei lui așezări. Un mare rol în refacerea cinstirii lui l-⁠a avut preotul Alexandru Murinson (1953-2012).