Antonie de la Optina

Cuviosul Antonie de la Optina (în lume Alexandru Ivanovici Putilov) a fost bătrân duhovnicesc al Optinei și egumen al mănăstirii Sfântul Nicolae din Maloiaroslavet între 1839 și 1853. S-⁠a născut la 9 martie 1795 în Romanov și a adormit la 7 august 1865, la Optina. A fost proslăvit în 1996 ca sfânt cinstit local în soborul bătrânilor de la Optina, iar la Sinodul Arhieresc din 2000 a fost canonizat pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 7 august, în soborul bătrânilor de la Optina și în soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl.

Tinerețea

S-⁠a născut în gubernia Iaroslavl, într-⁠o familie mare de negustori. După educația de acasă, în 1809 a intrat comisionar la un arendaș din Moscova și în 1812 a stat zece zile în robia francezilor. Fuga din robie l-⁠a dus la Rostov, unde a ocupat aceeași slujbă ca la Moscova. Abia în 1816 a izbutit să împlinească dorința lui scumpă, să părăsească lumea și să înceapă viața monahală. La 15 ianuarie 1816 a îmbrăcat haina de novice și s-⁠a așezat în pădurile Roslavlului din gubernia Smolensk, unde, la 2 februarie 1820, a primit monahismul cu numele Antonie și a trăit cinci ani.

La Optina

În iunie 1821 s-⁠a mutat în schitul Optinei și a luat parte activă la întocmirea lui. La 24 august 1823 a fost hirotonit ierodiacon, în 1825 numit căpetenie a schitului și în 1827 hirotonit ieromonah. Cei paisprezece ani de cârmuire ai lui au fost pentru schitul Optinei vremea de întocmire și de întemeiere trainică, atât în afară, cât și în duh, și începutul înfloririi lui. Optsprezece ani s-⁠a ostenit în schit, dând tuturor pildă prin hărnicia și neobosirea lui.

Maloiaroslavet

La 3 decembrie 1839 a fost numit egumen al mănăstirii Sfântul Nicolae Cernoostrovski din Maloiaroslavet. Acolo i-⁠a revenit să statornicească rânduiala dinlăuntru a mănăstirii, după duhul credinței și al cucerniciei, după regulile nevoitorilor cu experiență și după pilda celor mai bune mănăstiri rusești. Prin sfaturi, învățături și prin puterea rugăciunii lui a atras la sine mulți oameni. Bolile l-⁠au silit de mai multe ori să ceară dezlegarea de slujbă, dar abia în 1853 a căpătat-⁠o. La 9 februarie 1853 a încredințat conducerea urmașului său și s-⁠a retras la Optina. La 9 martie 1865 a primit schima și a încetat să primească pe mireni. A adormit la 7 august al aceluiași an și a fost îngropat în catedrala Kazan a Optinei. Frații lui, Iona și Timotei, au fost și ei slujitori cunoscuți.