Donat de Arezzo

Sfântul Ierarh Donat de Arezzo este ocrotitorul orașului Arezzo, din Italia, socotit episcop al lui. A fost mărturisitor al credinței, iar după tradiție a fost ucis în 362, în vremea lui Iulian Apostatul. Se pomenește la 7 august.

Izvorul

O Pătimire a lui Donat a fost scrisă de un episcop de Arezzo, Severin, și are o istoricitate îndoielnică. Severin îl numește mucenic, deși izvoarele vechi îl înfățișează ca episcop și mărturisitor al credinței, nu ca mucenic. O veche viață a lui era cunoscută deja Sfântului Grigorie cel Mare. După tradiție, a fost originar din Nicomidia.

Copilăria și ucenicia

După povestirea lui Severin, Donat a venit în copilărie la Roma, cu familia, din Nicomidia. A rămas orfan, în timpul unei prigoane, și i s-⁠a dat numele „dăruit” (Donatus) de către episcopul Arezzo-⁠ului. A fost crescut de un preot creștin, Pimenie; prietenul și tovarășul lui la învățătură era un băiat numit Iulian, care avea să devină împăratul Iulian Apostatul. Iulian a ajuns ipodiacon, iar Donat cititor. Sfântul Petru Damian avea să scrie mai târziu în Predicile lui că „în ogorul Domnului cresc laolaltă două odrasle, Donat și Iulian, dar una va fi cedru al raiului, iar cealaltă cărbune pentru flăcările veșnice ale iadului”.

La 4 februarie 362, Iulian a dat un edict care să asigure libertatea religiei; edictul proclama că toate religiile sunt egale înaintea legii și că Imperiul Roman trebuia să se întoarcă la eclectismul religios de la început. Cronicarii creștini au socotit că avea ca scop refacerea păgânismului în dauna creștinismului. Tradiția spune că Iulian i-⁠a prigonit și pe creștinii luați separat și că părinții lui Donat și învățătorul Pimenie au murit în aceste prigoane. Donat a scăpat la Arezzo și a lucrat cu un monah numit Hilarin, propovăduind credința creștină, făcând pocăințe și minuni.

Minunile

Pătimirea lui Severin spune că Donat a înviat o femeie numită Eufrosina; a luptat și a ucis un balaur care otrăvise fântâna locului; i-⁠a dat vederea unei femei oarbe numite Siriana; a scos un demon care îl chinuia pe Asterie, fiul prefectului roman din Arezzo. A fost hirotonit diacon și preot de Sfântul Satir, episcopul Arezzo-⁠ului, și a continuat să propovăduiască în cetate și în ținut. La moartea lui Satir, papa Iuliu I l-⁠a pus episcop. Un om numit Antim era diaconul lui.

Într-⁠o slujbă, în clipa dării Împărtășaniei, când se folosea un potir de sticlă, niște păgâni au intrat în biserică și au sfărâmat potirul. Donat, după rugăciune fierbinte, a adunat toate cioburile și le-⁠a lipit la loc. Lipsea o bucată din fundul potirului, dar, în chip minunat, nimic nu s-⁠a vărsat. Uimiți, șaptezeci și nouă de păgâni au primit creștinismul. O poveste asemănătoare se spune despre Sfântul Nonos, dar obiectul este o candelă de sticlă.

Mucenicia

La o lună după aceea, prefectul Arezzo-⁠ului, Quadratian, i-⁠a arestat pe monahul Hilarin și pe Donat. Hilarin a fost mucenicit la 16 iulie 362, iar Donat a fost decapitat la 7 august, la Arezzo, în vremea lui Iulian Apostatul.

Moaștele și cinstirea

Este îngropat în Arezzo. În 1125, o parte din moaștele lui (și cele ale balaurului pe care se spune că l-⁠a ucis) au fost duse în biserica Santa Maria e San Donato din insula Murano, lângă Veneția. Un mare bust-⁠relicvar de argint al lui Donat, din veacul al XIII-⁠lea, se află în Muzeul Național din Napoli. Este ocrotitor al epilepticilor și al brutarilor, al Arezzo-⁠ului și al mai multor localități italiene, între ele Guardiagrele, ai cărui ocrotitori sunt Donat și Sfântul Emidiu: anual, între 6 și 8 august, se ține o sărbătoare cu aceștia, în timpul căreia chipul lui Donat este purtat pe străzi; este datină să se mănânce porchetta, purcel fript pe frigare sau în cuptor, cu piper, rozmarin, usturoi și alte mirodenii.