Miklos

Cuviosul Mikallos (în greacă Mikallos) a fost un pustnic din Akanthou, în Cipru, unul dintre cei trei sute de sfinți veniți în insulă pe la mijlocul secolului al XII-⁠lea, după a doua cruciadă (1147 până la 1149). Datele noastre pun moartea lui în jurul anului 1200. Este pomenit la 7 august.

Viața

Nu se știe nimic despre copilăria, părinții și patria lui. Se spune că, tânăr fiind, a fost silit să plece în străinătate, în căutarea unei vieți mai bune. A ajuns în Germania, unde muncea ca lucrător, împreună cu alți greci. Într-⁠o zi a auzit acolo o predică care l-⁠a zguduit, despre eliberarea Locurilor Sfinte de sub musulmani. În scurtă vreme s-⁠au adunat mulți oameni și s-⁠a alcătuit o mare oaste, cunoscută drept a doua cruciadă, care s-⁠a risipit în Iugoslavia de azi. Între corpurile de oaste se aflau și trei sute de greci, în frunte cu un german, mai târziu numit Cuviosul Avxentie. Când oastea s-⁠a risipit, grecii s-⁠au adunat și, după o cuvântare înflăcărată a căpeteniei, au hotărât să meargă în părțile Iordanului și să trăiască acolo o viață de nevoință închinată lui Dumnezeu.

Propunerea a fost primită cu însuflețire. Mai întâi au mers cu toții să se închine la Ierusalim. Apoi au pornit spre pustiul Iordanului. Viața lor de fiecare zi era postul, rugăciunea, privegherea și citirea Sfintei Scripturi. Locul însă nu le ajuta deloc viața pe care o alesese. Dușmanii creștinismului au început să-⁠i supere și, ca să scape, s-⁠au adunat într-⁠o zi pe țărm, ca să plece din pustiul Iordanului. Au găsit o corabie, s-⁠au suit în ea și au pornit spre Cipru. Corabia s-⁠a oprit la Pafos. Se spune că, din pricina unei furtuni mari, corabia s-⁠a sfărâmat de stânci, iar oamenii s-⁠au salvat pe resturile ei și au ieșit pe uscat. Mai târziu s-⁠au risipit prin diferite părți ale insulei și fiecare a trăit cu cucernicie, în felul lui. Mikallos a găsit, în ținutul Akanthou, două peșteri care stau și azi și și-⁠a început acolo nevoința sufletească.

Cinstirea

Tradiția spune că puterea lui făcătoare de minuni a continuat până azi pentru cei care, cu credință, veneau la bisericuța lui de lângă peșteri și se spălau cu agheasma lui, pe care o cercetau până la năvălirea din 1974. Mulți îl leagă de vindecarea malariei și a leprei. Se mai spune că mamele care alăptau și nu mai aveau lapte mergeau și „alăptau” de la stalactitele din peșteri, cerându-⁠i ajutorul, pe care l-⁠ar fi primit. Se mai spune că o bună mireasmă ieșea din cele două peșteri până în ultimele vremuri și ajungea până la câmpurile lucrate de țăranii din Akanthou. Lângă peșteri e încă un mirt verde, „mirtul cuviosului Mikallos”, căruia i se atribuiau puteri vindecătoare. Biserica Ortodoxă îl socoate sfânt și îi pomenește numele la 7 august. Există tropare și o laudă închinată lui.

Povestirea despre sosirea celor trei sute este o tradiție cipriotă păstrată în izvoare târzii, iar istoricitatea ei nu poate fi controlată. Cinstirea lui este în primul rând cipriotă și locală.