Donat de Besançon

Sfântul Donat de Besançon a fost episcop al Besançonului, mort după 658 (după izvorul rus, în 660), întemeietor al mănăstirii Palatium (mai târziu Saint-⁠Paul) din Besançon și autor al unei reguli pentru maici. Este cinstit ca sfânt din secolul al XI-⁠lea și pomenit la 7 august. Izvoarele noastre îl arată cinstit în Apus și nu arată o glorificare ortodoxă separată.

Donat era aristocrat franc, fiul ducelui Waldelenus și al soției lui Flavia (după izvorul rus, galo-⁠romani, Wandelen și Aelia Flavia) și fratele ducelui Ramelen. Familia lui a fost printre cei dintâi sprijinitori ai monahului irlandez Columban. A fost botezat de Columban și a intrat în mănăstirea Luxeuil, unde a urmat toată viața regula lui. Înainte de 627 a devenit episcop al Besançonului. A întemeiat la Besançon o mănăstire închinată Sfântului Pavel, care a primit numele Palatium pentru că a fost zidită pe ruinele unui palat. Mănăstirea a urmat Regula lui Columban și a ajuns mai târziu casă a canonicilor augustinieni. Cele mai multe date despre Donat vin din „Viața lui Columban” de Iona din Bobbio; pomeniri ale lui în alte izvoare (acte de sinoade și hrisoave) sunt înșirate în „Fastes épiscopaux de l'ancienne Gaule” de Duchesne.

După moartea soțului, mama lui Donat, Flavia, a întemeiat la Besançon o mănăstire de maici, probabil Jussa Moutier (Iussanum monasterium). Pentru această întemeiere, Donat a scris o regulă monahală în care a îmbinat elemente din Regula lui Benedict, din Regula lui Cezar din Arles și din Regula lui Columban; izvorul rus spune că regula a fost scrisă pentru stareța Gauthstrude. Regula lui Donat este cea mai veche mărturie a primirii în scris a Regulii lui Benedict. Textul se păstrează în Codex Regularum al lui Benedict de Aniane; regulile mănăstirii Jussa Moutier au fost incluse de Jean Mabillon în „Annales ordinis S. Benedicti”.