Alexandru Hotovițki

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Hotovițki a fost protopop rus, hirotonit preot în Statele Unite în anii 1890, ucis ca mucenic la Moscova la 19 august 1937, în vremea Marii Epurări. Biserica Rusă l-⁠a canonizat în 1994. Este pomenit la 7 august (stil vechi) și în a treia duminică după Rusalii, în Soborul sfinților din Galiția.

Tinerețea și America

S-⁠a născut la 11 (23) februarie 1872 la Kremeneț, în Volînia, în familia unui protopop, rectorul seminarului din Volînia. A terminat seminarul din Volînia (1891) și Academia teologică din Sankt Petersburg, cu licența în teologie (1895). Încă student, a cerut să fie trimis în eparhia Aleuților și a Americii de Nord. Din 1895 a fost al doilea citeț în parohia Sfântul Nicolae din New York. În 1896 s-⁠a căsătorit cu Maria Vladimirovna Șcerbuhina, absolventă a Institutului Pavlovsk din Sankt Petersburg, și în același an a fost hirotonit preot de episcopul Nicolae Ziorov, la catedrala eparhială din San Francisco; episcopul i-⁠a spus: „Am văzut că ai scânteia lui Dumnezeu care face din orice slujire cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu.” A fost paroh al bisericii Sfântul Nicolae și a pornit zidirea unei noi catedrale, în locul bisericuței de parohie, pentru care a mers prin tot Statele Unite și până în Rusia ca să strângă bani; țarul Nicolae a dat cinci mii de ruble. Catedrala a fost sfințită de episcopul Tihon la 23 noiembrie 1902; în cronica bisericii s-⁠a trecut că a fost ridicată prin truda protopopului Alexandru Hotovițki.

În martie 1906 a fost trimis în misiune la Montreal, unde a săvârșit întâia Liturghie ortodoxă din istoria orașului și a ajutat la întemeierea parohiei Sfinților Apostoli Petru și Pavel. A ostenit mult cu misiunea și cu predica; a fost redactor-⁠șef și unul dintre principalii autori ai revistei „Mesagerul ortodox american”, în rusă și engleză. A luat parte la înființarea Societății ortodoxe ruse de întrajutorare (ROCMAS), fiind trezorier, întâiul secretar și apoi președinte; sub conducerea lui societatea a ajutat nu numai pe imigranți, ci și pe rusinii din Austro-⁠Ungaria, pe slavii macedoneni și, în vremea războiului ruso-⁠japonez din 1904-1905, pe ostașii ruși din Manciuria și pe prizonieri. A fost secretarul primului Sobor al întregii Americi, la Mayfield, în martie 1907, și, împreună cu Sfântul Alexei Toth, a ajutat la trecerea rusinilor carpatici din Biserica Unită la Ortodoxie. Din inițiativa lui s-⁠au întemeiat douăsprezece parohii pe coasta de est a Statelor Unite. A fost înălțat protopop. A slujit în America optsprezece ani, sub episcopul Nicolae, sub viitorul patriarh Tihon și sub arhiepiscopul Platon, până la 26 februarie 1914.

În Finlanda și la Moscova

În 1914, din inițiativa arhiepiscopului Serghie al Finlandei (Stragorodski), a fost mutat la Helsingfors, ca paroh al catedralei Adormirii și al bisericii Sfintei Treimi. A fost redactor al „Foii parohiale din Helsingfors” și membru al Societății pentru apropierea Bisericii Anglicane de Ortodoxie, iar acolo s-⁠a ostenit și împotriva prozelitismului luteran. Din august 1917 a fost ținătorul de chei la catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, unul dintre cei mai apropiați ajutoare ai Sfântului Tihon în cârmuirea eparhiei Moscovei. A fost membru al Soborului local din 1917-1918, ales din partea clericilor eparhiei Finlandei. În 1919 a primit mitra.

În mai 1920 și în noiembrie 1921 a fost arestat, pe temeiul că ar fi predat copiilor Legea lui Dumnezeu. În vremea campaniei autorităților de confiscare a odoarelor bisericești, în locuința lui s-⁠au ținut ședințele clericilor și ale mirenilor care au alcătuit proiectul unei hotărâri a consiliului parohial, în care cereau autorităților garanția că ofrandele vor fi cu adevărat folosite pentru cei flămânzi și protestau împotriva hărțuirii oamenilor Bisericii în presă. A fost arestat și a ajuns unul dintre principalii acuzați în al doilea proces de la Moscova, împotriva a peste o sută de clerici și mireni, ținut în noiembrie-⁠decembrie 1922. La interogatoriu s-⁠a ținut liniștit, a încercat să-⁠i apere pe alții, dar nici el nu s-⁠a recunoscut vinovat. În ultimul cuvânt a încercat să-⁠i apere pe ceilalți acuzați: „Vă rog să luați seama la cei care au fost la mine acasă: unii sunt bătrâni, iar alții foarte tineri și cu nimic vinovați.” A fost osândit la zece ani de închisoare, cu confiscarea averii și pierderea drepturilor pe cinci ani. În octombrie 1923 a fost amnistiat, dar în toamna lui 1924 a fost din nou arestat. A trecut prin mai multe arestări și surghiunuri, iar la 19 august 1937, în vremea Marii Epurări, a fost executat la Moscova.