Antonie Monkin

Fericitul Antonie Monkin a fost nebun pentru Hristos la Zadonsk și nevoitor ortodox în veacul al XIX-⁠lea. Sursele nu spun că ar fi fost canonizat de Biserica Ortodoxă; ele îl numesc doar nevoitor și nebun pentru Hristos, iar mormântul lui este cercetat de credincioși.

S-⁠a născut în satul Klenovoe, lângă Zadonsk, într-⁠o familie de țărani, în jurul anului 1730. La șapte ani, în timpul unei furtuni, a dispărut de acasă și a fost aflat după trei săptămâni într-⁠un câmp, lângă un pârâu, unde se hrănise în tot acest timp cu mazărea crescută pe mal. La întrebările despre cum a ajuns acolo, tăcea sau răspundea ceva fără legătură. Din acea zi a început viața lui de nebun pentru Hristos. A pierdut de timpuriu pe tatăl său, mama s-⁠a căsătorit din nou, dar tatăl vitreg era rău cu el, îl punea la munci grele, îl bătea, iar după moartea mamei l-⁠a alungat de acasă. La început a trăit la nepotul său și petrecea mult timp în pădure sau la mănăstirea Zadonsk a Întâmpinării Icoanei Maicii Domnului din Vladimir. Fără a lua voturi monahale, a început o viață de ascet, vădind smerenie și lepădare de avuție. Încă din timpul vieții, vorba poporului îi atribuia vedere înainte cu duhul și facere de minuni.

În ultimii ani, după un portret din veacul al XIX-⁠lea, Antonie Alexeevici era un bătrânel gârbov și slab, îmbrăcat în haine țărănești. Cu un an înainte de moarte s-⁠a așezat la moșierița A. V. Demidova din Orel, care cumpărase o casă în Zadonsk. Cu două săptămâni înainte de moarte s-⁠a îmbolnăvit, s-⁠a împărtășit și a trecut la Domnul în 1851, după tradiție la vârsta de vreo o sută douăzeci de ani.

A fost îngropat în mănăstirea Nașterii Maicii Domnului din Zadonsk, sub altarul bisericii Înălțării, în aceeași criptă cu alți nevoitori cunoscuți de la Zadonsk. Până prin 1920 s-⁠au săvârșit adesea slujbe de pomenire la mormântul lui, iar cronica mănăstirii mărturisește multe cazuri de ajutor și mijlocire ale lui Antonie. După închiderea mănăstirii, în anii 1920, osemintele lui Antonie Monkin și ale celorlalți nevoitori din Zadonsk au fost mutate la cimitirul Tiunin din Zadonsk. În 1993 locul lor a fost aflat și, cu binecuvântarea mitropolitului Metodie (Nemțov), ele au fost aduse înapoi la mănăstirea Zadonsk și așezate într-⁠o criptă lângă moaștele Sfântului Tihon al Zadonskului.