Matia

Matia este apostolul ales prin sorți de ucenici, după Înălțarea Domnului, în locul lui Iuda Iscarioteanul, ca să fie numărat împreună cu cei unsprezece. După tradiția Bisericii a fost unul dintre cei șaptezeci de ucenici, a propovăduit Evanghelia în Iudeea și în ținuturi îndepărtate și a murit mucenic. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 9 august, iar împreună cu toți apostolii în Soborul celor doisprezece apostoli, la 30 iunie.

Alegerea prin sorți

Evangheliile nu pomenesc numele lui Matia în listele apostolilor. Din Faptele Apostolilor aflăm că a fost cu Domnul de la Botezul făcut de Ioan până la Înălțare. În zilele de după Înălțare, Sfântul Petru s-⁠a ridicat în mijlocul celor aproape o sută douăzeci de frați adunați și a vorbit despre Iuda, care căzuse din slujba apostolească. Ucenicii au pus înainte doi bărbați: pe Iosif, numit Barsaba, cu supranumele Iust, și pe Matia.

Apoi s-⁠au rugat: Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care l-⁠ai ales dintre aceștia doi, ca să ia locul slujirii acesteia și al apostoliei. Au aruncat sorți, iar sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli. Sfântul Clement al Alexandriei scrie că apostolii nu au fost aleși pentru vreo însușire anume a firii, căci și Iuda a fost ales, și că Matia, deși ales mai târziu, s-⁠a arătat vrednic să fie apostol.

Tradiția despre viața lui

Mai mult despre el nu spune Noul Testament, iar izvoarele de mai târziu sunt nesigure și, uneori, se contrazic, chiar și în privința numelui lui. După tradiția rânduită în Sinaxar, s-⁠a născut la Betleem, din seminția lui Iuda, și a învățat Legea încă din copilărie, sub îndrumarea Sfântului Simeon Primitorul de Dumnezeu. Când s-⁠a arătat Domnul Iisus, a crezut în El ca în Mesia și a fost numărat printre cei șaptezeci trimiși doi câte doi înaintea feței Lui. După Cincizecime a propovăduit la Ierusalim și în Iudeea, împreună cu ceilalți apostoli.

Din Ierusalim, ne spune Sinaxarul, a mers cu apostolii Petru și Andrei la Antiohia Siriei, apoi în Capadocia, la Tiana și la Sinope. La Sinope a fost închis, dar Sfântul Andrei, Cel întâi chemat, l-⁠a scos din temniță prin minune. A fost apoi la Amasia, pe malul mării, iar în a treia călătorie a lui Andrei a fost cu el la Edessa și la Sebaste. După tradiție a propovăduit în Etiopia Pontului, adică Georgia de Vest de azi, și în Macedonia. Grecii vorbesc despre o propovăduire în Capadocia și pe țărmurile Mării Caspice, în partea locului numită Hyssus, iar o scriere copta, Faptele lui Andrei și ale lui Matia, îl pune într-⁠o cetate a mâncătorilor de oameni din Etiopia.

Povestirile spun că a fost de multe ori în primejdie de moarte, dar Domnul l-⁠a păstrat. Păgânii l-⁠au silit o dată să bea otravă; el a băut-⁠o, a rămas nevătămat și i-⁠a vindecat și pe ceilalți prizonieri orbiți de băutură. Când a ieșit din temniță, păgânii l-⁠au căutat în zadar, căci le devenise nevăzut. Altă dată, când s-⁠au năpustit să-⁠l ucidă, pământul s-⁠a deschis și i-⁠a înghițit.

Mucenicia

Despre sfârșitul lui sunt mai multe tradiții. După cea mai răspândită, s-⁠a întors în Iudeea și învăța pe iudei pe temeiul prorocilor că Iisus este Dumnezeu adevărat și Mesia. Arhiereul Anania, același care poruncise ca Iacov, fratele Domnului, să fie aruncat de pe acoperișul Templului, a poruncit să fie prins și adus la Sinedriu. Condamnat pentru că propovăduia pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, a fost ucis cu pietre, iar când era mort, i s-⁠a tăiat capul, ca vrăjmaș al Cezarului. Sinaxarul dă anul 63. Alte izvoare spun că a murit răstignit în Colhida. Hipolit al Romei spune că a murit de moarte firească la Ierusalim.

Tradiția georgiană spune că a fost îngropat în cetatea Gonio, numită Apsaros, în Adjaria, unde un semn îi arată mormântul. Un sinaxar bizantin, Sinopsisul lui Doroteu, vorbește de o moarte la Sebastopolis, lângă templul Soarelui. O enciclopedie online dă 80 ca an al adormirii.

Moaștele

Se spune că împărăteasa Elena a adus moaștele apostolului la Roma și o parte la Trier. Din 1127 ele se găsesc în abația benedictină Sfântul Matia din Trier, singurul mormânt al unui apostol la nord de Alpi, iar o parte e la Padova, la Santa Giustina. După izvoare grecești, ele se află în cetatea Gonio din Georgia. Savantul Bollandus s-⁠a îndoit că moaștele din Roma sunt ale apostolului, nu ale unui episcop al Ierusalimului cu același nume, din jurul anului 120.

Cinstirea

Biserica Ortodoxă și cea Greco-⁠Catolică îl pomenesc la 9 august, Biserica Romano-⁠Catolică îl avea la 24 februarie, iar din 1969 la 14 mai. Troparul îl roagă: Apostole sfinte Matia, roagă pe Dumnezeul milostiv ca să dăruiască sufletelor noastre iertare de greșeli. Numele Matia vine din ebraicul Matitiahu, care înseamnă darul Domnului.