Iacov de la Solovki

Cuviosul Iacov de la Solovki, numit și Iacov de la Kostroma, a fost egumen al mănăstirii Solovki din 1581 până în 1597 și a murit în 1614. Despre copilăria și viața lui în lume nu s-⁠a păstrat aproape nimic, iar și celelalte știri despre el sunt puține și fragmentare.

Se știe că era călugăr tuns la Solovki și ucenic al sfântului Filip. În vremea lui, între 1584 și 1594, s-⁠a zidit în jurul mănăstirii un puternic zid de piatră, care dăinuie și azi, după planul monahului solovețean Trifon, sub privegherea voievodului Ivan Iahontov, trimis de la Moscova, dar cu mijloacele mănăstirii. Țarul Feodor Ivanovici a dăruit mănăstirii, în vremea egumenului Iacov, mari întinderi de pământ. Tot atunci s-⁠a ridicat de către mănăstire fortăreața de la Suma.

În 1591 moaștele sfântului Filip au fost aduse din mănăstirea Adormirii din Otroci, de lângă Tver, la mănăstirea de pe Solovki. Cât a ținut egumenia lui Iacov, stăpânirile mănăstirii și așezămintele ieșite din ea au fost de mai multe ori atacate de suedezi.

În primăvara lui 1597, cu binecuvântarea patriarhului Iov, părintele Iacov a devenit întâiul stareț, cu rangul de arhimandrit, la mănăstirea Sfânta Treime Ipatiev. După urcarea pe tron a lui Vasile al IV-⁠lea Șuiski, a căzut în dizgrație pentru apropierea lui de Godunovi și a fost silit, în 1607, să se întoarcă la Solovki.

Pomenirea cuviosului se face în Soborul sfinților de la Solovki și, în duminica a treia după Rusalii, în Soborul sfinților din Novgorod. Calendarele îl trec și la 9 august.