Sava de la Ohrid

Sfântul Sava de la Ohrid a fost un cărturar slav medieval, din primul țarat bulgar, și unul dintre cei mai de seamă ucenici ai Sfinților Chiril și Metodie. Este socotit, alături de ei și de Sfinții Gorazd, Clement de la Ohrid, Naum și Angelarie, în grupul celor Șapte Sfinți (Sedmocislenici) ai Bisericii Bulgare. S-⁠a născut între 810 și 840 și a murit între 880 și 920, după alți cercetători la sfârșitul secolului al IX-⁠lea sau începutul celui de-⁠al X-⁠lea. Este pomenit la 27 iulie, iar în calendarul menologic apare și la 9 august.

A fost preot și i-⁠a ajutat pe cei doi frați la luminarea poporului slav și la întărirea Ortodoxiei în Moravia. În 868, la Roma, el și Sfântul Angelarie au fost hirotoniți diaconi de episcopii Formosus și Gauderic, iar Gorazd, Clement și Naum au fost hirotoniți preoți de aceiași episcopi. Viața Sfântului Clement de la Ohrid îl numește pe Sava unul dintre „aleșii și corifeii” dintre ucenicii lui Chiril și Metodie. După moartea lui Metodie, el a îndurat împreună cu ceilalți ucenici chinuri și prigoniri: în 885 papa Ștefan al V-⁠lea a dat o bulă prin care oprea slujba în limba slavă, iar în 886 domnitorul Marii Moravii, Sviatopluk I, i-⁠a izgonit pe ucenicii celor doi frați. Drumul lui Sava și al celorlalți ucenici până la Primul Țarat Bulgar nu se cunoaște bine. S-⁠au așezat în Bulgaria, unde i-⁠a primit cneazul Boris I și li s-⁠a dat sarcina să întemeieze școli de teologie. Unde a aflat adăpost Sava, nu se știe, iar soarta lui după sosirea în Bulgaria nu e limpede. Nu s-⁠a păstrat nicio lucrare scrisă de el.

Amintirea lui s-⁠a păstrat în Bulgaria și Bizanț, unde i se spune „cărturarul bulgar”. Numele lui a fost uitat în secolele următoare, dar Sinodicul lui Boril îl așază alături de Chiril, Metodie, Clement, Gorazd, Naum și Angelarie, care „au luminat poporul bulgar” și „s-⁠au ostenit mult pentru cartea slavă”.