Antonina Novikova

Sfânta Cuvioasă Muceniță Antonina Novikova, novice, s-⁠a născut în 1880 în satul Gorki, ținutul Zaraisk, gubernia Reazan, în familia lui Andrei Novikov, proprietarul unei fabrici de cărămidă. A fost împușcată la 20 martie 1938 la Butovo, lângă Moscova, împreună cu cuvioasa mucenică Nadejda Kruglova. Biserica Rusă le cinstește printre noii mucenici ai Moscovei. Se pomenesc la 20 martie, în Soborul noilor mucenici din Butovo, în Soborul sfinților din Reazan, la 23 iunie, și în Soborul sfinților moscoviți.

Mănăstirea din Egorievsk

Părinții Antoninei aveau pământ și paisprezece vile date cu chirie. De la opt ani a trăit la o mătușă într-⁠o mănăstire din Reazan, unde a învățat să citească; a crescut fată religioasă și a intrat apoi la Mănăstirea Sfânta Treime-⁠Marinski din orașul Egorievsk. Mănăstirea fusese întemeiată în 1900 prin străduința și darurile lui Nichifor Mihailovici Bardîghin, fiu de brutar, care prin muncă, tenacitate și lecturi stăruitoare dobândise cunoștințe în domenii felurite și ajunsese proprietarul unor fabrici din Egorievsk. Crescut în deplină cucernicie, la prima bătaie a clopotului era deja în biserică, stătea toată liturghia, citea Apostolul și cânta la strană. În jurul lui s-⁠au adunat iubitorii cântării bisericești vechi și s-⁠a alcătuit un cor minunat. Din 1872 până în 1901 a fost ales primar și orașul îi datora aproape toată înzestrarea: apeduct, străzi pavate, iluminat, pompieri, cazărmi, gimnaziu, școală de fete, grădină publică, casă de muncă. Cu mijloacele lui a fost zidită biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și, în întregime din banii lui, mănăstirea de maici Sfânta Treime-⁠Marinski, care din prima zi a atras multe fete doritoare de mântuire.

Sfânta Nadejda s-⁠a născut în 1891 în satul Denisovo, în familia țăranului Gheorghe Kruglov. De la nouă ani părinții au dat-⁠o la școala parohială, unde a învățat trei ani, apoi a lucrat cu părinții în gospodăria țărănească. La douăzeci de ani a intrat novice la aceeași mănăstire din Egorievsk. Amândouă novicele s-⁠au nevoit în mănăstire până la închiderea ei de către puterea fără Dumnezeu, în 1918; apoi s-⁠au așezat în Egorievsk și, câștigându-⁠și traiul cu lucrul de mână, au ajutat la biserică, păstrând toate rânduielile monahale, lucru pe care martorii l-⁠au arătat la arestarea lor și care a fost socotit de OGPU vina de căpetenie. Au fost arestate la 19 mai 1931 și închise la Egorievsk; în acel dosar au fost arestate treizeci de monahii și novice, învinuite că, după închiderea mănăstirii din 1918, au rămas în oraș, au monahicit și au păstrat rânduielile mănăstirești, că unele au cumpărat case proprii în care se adunau, și că în 1930 au făcut agitație împotriva închiderii vechiului cimitir. Cele ascultate nu s-⁠au recunoscut vinovate de agitație antisovietică, ci doar că au continuat să trăiască monahicește. La 29 mai 1931 troica OGPU le-⁠a osândit pe novice la cinci ani de surghiun în Kazahstan.

Întoarcerea și mucenicia

Întoarse în 1935 la Egorievsk, s-⁠au așezat în același apartament; Nadejda, mai tânără, a luat-⁠o pe Antonina în întreținerea ei și s-⁠a angajat îngrijitoare la o școală. Trăiau dăruite slujirii lui Dumnezeu, împlinind toate rânduielile monahale, dar după surghiun se ținură cu băgare de seamă și se ferea de legături cu oamenii necredincioși. La slujba ei Nadejda era creștinește conștiincioasă; directorul școlii a scris despre ea, la cererea NKVD, că își îndeplinește bine îndatoririle și că se poartă liniștit și cu bagă de seamă. Dar, în ochii puterii, monahismul în sine era crimă, și secretarul sfatului orășenesc din Egorievsk a scris în caracterizarea ei că fusese surghiunită mai înainte pentru monahism. La 1 martie 1938 novicele au fost arestate iarăși și închise la Egorievsk. Anchetatorul a spus Antoninei că este împotriva puterii sovietice și că a calomniat puterea și colhozurile; ea a răspuns: „Împotriva puterii sovietice nu am spus niciodată nimic și nu am calomniat nici puterea, nici colhozurile”. Nu s-⁠a recunoscut vinovată; la fel a răspuns și Nadejda. Martorii de serviciu, gazdele și vecinii casei în care locuiau, au semnat mărturii mincinoase alcătuite de oamenii NKVD. La 8 martie ancheta s-⁠a încheiat, iar la 11 martie troica NKVD le-⁠a osândit la moarte. După hotărâre au fost duse la Taganka, în Moscova. Novicele Mănăstirii Sfânta Treime-⁠Marinski din Egorievsk, Antonina Novikova și Nadejda Kruglova, au fost împușcate la 20 martie 1938 și îngropate într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul de la Butovo.