Emilian

Sfântul Cuvios Emilian din Roma este, după tradiție, un monah care și-⁠a petrecut tinerețea în păcate grele. Mai târziu s-⁠a trezit din greșeli și a intrat într-⁠o mănăstire, unde a supus trupul prin post, priveghere și ascultare și a fost model pentru frați în orice nevoință bună.

Se spune că, adesea, noaptea ieșea din mănăstire și se ducea la rugăciune într-⁠o peșteră din apropiere. Egumenul, neștiind unde merge, l-⁠a urmat într-⁠o noapte în taină și l-⁠a văzut stând în rugăciune cu teamă și cu lacrimi. Atunci lumina cerească a luminat tot muntele, mai ales peștera, iar din cer s-⁠a auzit o voce: „Emilian, ți se iartă păcatele tale.”. Egumenul s-⁠a înfricoșat și a fugit la mănăstire. A doua zi a istorisit cele văzute, iar Emilian a fost cinstit mult de frați și a trăit îndelung.

Biserica Sârbă îl pomenește la 7 martie după calendarul vechi (20 martie după cel nou).