Ierarhii mucenici din Cherson

Preoții mucenici de la Cherson sunt șapte episcopi ai Chersonesului Tauric, din Crimeea: Efrem, Vasile, Evghenie, Elpidie, Agatodor, Eferie (Eterie) și Capiton, care au propovăduit creștinismul în orașul încă păgân. Pomenirea lor în Biserica Ortodoxă este la 7 martie (20 martie pe stilul nou). Nu a murit mucenicește unul singur, ci ei au venit pe rând, trimiși de episcopul Ierusalimului, și au fost uciși unul după altul, în afară de Eterie, care a murit în pace.

Istoria

În secolul al IV-⁠lea s-⁠a înființat la Cherson scaunul episcopal. După Viața episcopilor Chersonului, în vremea împăratului Dioclețian, în jurul anului 300, deci înainte de începutul prigoanei din 303, episcopul Ermon al Ierusalimului (300-314) a trimis în diferite țări mulți episcopi să predice Evanghelia. Doi dintre ei, Efrem și Vasile, au ajuns la Cherson. Apoi Efrem a plecat să propovăduiască pe Dunăre, iar Vasile a fost ucis. Aflând de moartea lui Vasile, Evghenie, Elpidie și Agatodor au lăsat predica din ținutul Helespontului și au ajuns la Cherson ca să-⁠i continue lucrarea. Au fost omorâți în bătaie cu pietre de păgâni, ca și cel dinaintea lor. Orașul acesta a ajuns centru duhovnicesc, în care în anul 988 a primit Sfântul Botez cneazul Vladimir.

Vieți pe scurt

Vasile († 309) l-⁠a înviat, după tradiție, pe fiul unui cneaz, ceea ce i-⁠a înverșunat pe unii dușmani, care l-⁠au acuzat. După izvorul sârb, a fost legat de picioare și târât pe străzi până și-⁠a dat sufletul; după cel ucrainean, a fost bătut cu pietre și aruncat fiarelor, care nu l-⁠au atins, iar noaptea o stea strălucea deasupra lui. Efrem a mers la popoarele de pe Dunăre, unde a răbdat multe greutăți, și în prigoană a fost decapitat. Evghenie, Elpidie și Agatodor au suferit sub Maximian Galeriu, fiind uciși cu pietre în 311. Eterie a venit de la Ierusalim sub Constantin cel Mare, a condus în pace Biserica, a zidit o mare biserică la Cherson și s-⁠a mutat la Domnul în drum de întoarcere de la Constantinopol, pe insula Alos, la mulțumirea adusă împăratului.

Capiton (mort după 326) a fost trimis ca episcop de împăratul Constantin. Creștinii l-⁠au primit cu bucurie, dar păgânii i-⁠au cerut un semn ca să creadă în Dumnezeul pe care îl propovăduiește. Cu toată nădejdea în Domnul, Capiton a intrat în veșminte arhierești într-⁠un rug aprins sau, după izvorul sârb, într-⁠un cuptor încins, s-⁠a rugat mult în foc și a ieșit nevătămat, cu cărbuni arzând în felon. Mulți necredincioși au văzut atunci puterea Dumnezeului creștinilor. Minunea a fost cunoscută Sfântului Constantin și Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic din Niceea, în 325. Peste câțiva ani, mergând la Constantinopol, corabia a fost prinsă de furtună și aruncată la gura Niprului, iar localnicii păgâni au scufundat pe toți cei de pe ea, între ei și pe Capiton, la 21 decembrie. Surse mai noi îi leagă de grup și pe sfinții Nestor și Arcadie, care ar fi fost mucenici în Cipru.