Ecaterina Constantinova

Sfânta Cuvioasă Muceniță Ecaterina (Ecaterina Grigorievna Konstantinova) a fost novice a Mănăstirii Scorbirii din Moscova. S-⁠a născut în 1887 în satul Savrasovo, volostea Cerkizovo, ținutul Moscova, și a fost împușcată la 20 martie 1938 pe poligonul de la Butovo. Sfântul Sinod al Bisericii Ruse a trecut-⁠o între noii mucenici ruși la 12 martie 2002, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenită la 7 martie după calendarul vechi (20 martie după cel nou), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși (prima duminică după 25 ianuarie) și în Soborul noilor mucenici de la Butovo.

S-⁠a născut în familia unui țăran înstărit, Grigorie Semionovici Konstantinov, care avea o dulgherie și un magazin de băcănie, și a soției lui, Tatiana Matveevna, și a fost botezată a doua zi. În 1905 a devenit novice la Mănăstirea Scorbirii din Moscova, aflată lângă bariera Butîrka. Această mănăstire, întemeiată în cinstea icoanei Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor ce se mâhnesc”, era numită de popor Scorbirii. A fost înființată în 1890 de prințesa Alexandra Golițîna. Pe vremea când a venit în ea novicea Ecaterina, mănăstirea avea patru biserici și o școală de fete.

După revoluție mănăstirea a fost închisă, iar Ecaterina a plecat în satul ei, Savrasovo (azi în raionul Solnecinogorsk). După un timp, după ce a intrat în colhoz, a ieșit din el din pricina sănătății. Își câștiga pâinea cusând plapume și reparând saci pentru colhoz. La 24 februarie 1938 a fost arestată și închisă în celula de arest a secției de miliție din Solnecinogorsk. În aceeași zi a avut loc ancheta. Anchetatorul a chemat ca martor un sătean. La 11 martie 1938 troica NKVD pentru regiunea Moscova a osândit-⁠o la moarte pentru „agitație contrarevoluționară sistematică, exprimarea de intenții teroriste și răspândirea de calomnii despre foametea din URSS”. La 20 martie 1938 a fost împușcată pe poligonul de la Butovo și îngropată într-⁠o groapă comună. A fost reabilitată în iulie 1989.

Ecaterina și-⁠a pierdut tatăl de timpuriu: Grigorie Semionovici Konstantinov a murit de febră tifoidă la douăzeci și patru de ani. După moartea lui s-⁠a născut fratele ei Grigorie, iar văduva s-⁠a măritat cu un țăran din același sat, Serghei Nicolaevici Fiodorov. Tatiana Matveevna și-⁠a supraviețuit fiica și a murit în 1949.