Evul

Evul (Eubulus) este numele unui creștin din Roma din veacul întâi, apropiat al Sfântului Apostol Pavel în timpul ultimei sale întemnițări. El este pomenit în Noul Testament în A doua Epistolă către Timotei, unde Pavel trimite lui Timotei salutul lui Evul. Izvoarele noastre nu se potrivesc asupra lui, iar întrebarea cine este el rămâne deschisă.

După un izvor rus, Evul este sfânt al Bisericii Catolice și al celei greco-⁠catolice, dar nu se numără între cei șaptezeci de apostoli și nu se află în calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse. Biserica Catolică îl pomenește la 7 martie. În alte rânduieli este totuși numit unul dintre cei Șaptezeci, așa că părerile diferă.

Nu trebuie amestecat cu mucenicul Evul din Batanea, de la Cezareea Palestinei, care a murit în jurul anului 308 sau 309. Despre acesta povestesc izvoarele că a venit cu Adrian din Batanea ca să cerceteze și să sprijine comunitatea creștină din Cezareea și că, la porțile cetății, spunând adevărul despre rostul venirii lor, au fost arestați și chinuiți din porunca guvernatorului Firmilian. La 5 martie, Adrian a fost aruncat unui leu în amfiteatru, iar leul l-⁠a rănit, dar nu l-⁠a omorât, așa că a fost ucis cu sabia. După două zile, judecătorul l-⁠a osândit pe Evul la aceeași soartă, dar i-⁠a oferit libertatea dacă va aduce jertfă idolilor. Evul a refuzat și a primit și el cununa muceniciei. Ei au fost cei din urmă dintre mulții mucenici uciși în cei doisprezece ani de prigoană din Cezareea. Adrian este pomenit la 5 martie, iar Evul la 7 martie.