Agatodor din Herson

Sfântul Sfințit Mucenic Agatodor din Herson, episcop al Hersonului, a fost unul dintre cei șapte episcopi ai Hersonului Tauric: Vasile, Efrem, Capiton, Eugeniu, Eferie, Elpidie și Agatodor. Au vestit Evanghelia în ținuturile de la Dunăre la Nipru, inclusiv în Crimeea, și și-⁠au pecetluit apostolia cu moartea muceniciei, în veacul al IV-⁠lea, în Herson. Agatodor a fost ucis cu pietre la 7 martie 311. Soborul lor se pomenește la 20 martie (7 martie după calendarul vechi), iar la 28 decembrie în soborul sfinților din Crimeea.

Credința creștină ajunsese în Crimeea cu mult înainte de Botezul lui Vladimir. Începutul luminării Taurideei prin credința în Hristos l-⁠a pus Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat. Răspândirea creștinismului acolo a fost ajutată, fără voia lor, chiar de dușmanii lui: împărații romani trimiteau acolo în surghiun pe osândiții statului, între care, în primele trei veacuri, și pe mărturisitorii lui Hristos. Așa a fost trimis, în vremea lui Traian, în carierele de la Inkerman, Sfântul Climent, episcopul Romei. Păgânii din Crimeea se împotriveau cu încăpățânare, dar credința lui Hristos se întărea prin propovăduitori cu jertfelnicie, iar mulți au dat în această luptă și viața.

Vasile și Efrem

La începutul veacului al IV-⁠lea s-⁠a întemeiat scaunul episcopal al Hersonului. Era un timp de cumpănă: Hersonul, care slujea drept bază pentru ostașii romani, trecea treptat sub stăpânirea Bizanțului. În domnia lui Dioclețian, în anul 300, patriarhul Ermon al Ierusalimului (303-313) a trimis în felurite țări mulți episcopi pentru propovăduire. Doi dintre ei, Efrem și Vasile, au ajuns la Herson și au sădit acolo Cuvântul lui Dumnezeu. Efrem a plecat apoi la popoarele de la Dunăre, unde a răbdat multe necazuri; în vremea prigoanei a fost tăiat în cap (se știe sigur doar ziua morții lui, 7 martie). Vasile a continuat predica în Herson și a îndreptat mulți închinători la idoli spre adevăr. Alții, învrăjbiți de lucrarea lui, au opus o împotrivire aprigă; sfântul mărturisitor a fost prins, bătut fără milă și alungat din cetate. Retras în munți, a trăit într-⁠o peșteră și s-⁠a rugat neîncetat pentru cei ce l-⁠au izgonit. Domnul a trimis necredincioșilor o minune: unui locuitor de seamă al Hersonului i-⁠a murit singurul fiu. Mortul s-⁠a arătat în vis părinților și le-⁠a spus că un oarecare Vasile, prin rugăciunile către adevăratul Dumnezeu, îl poate învia. Părinții l-⁠au căutat pe ierarh și l-⁠au rugat să facă minunea. Vasile a răspuns că el este un om păcătos, dar Domnul e atotputernic și poate împlini cererea dacă vor crede în El. S-⁠a rugat îndelung, chemând Numele Sfintei Treimi, a sfințit apă și a turnat-⁠o peste mort, iar acesta a înviat. Ierarhul a fost adus cu cinste în cetate, mulți au crezut și s-⁠au botezat.

Curând, din porunca împăratului Maximian Galeriu (305-311), prigoana a izbucnit cu putere nouă. La 7 martie 309, vrăjmașii lui Hristos au năvălit noaptea în casa lui Vasile, l-⁠au legat, l-⁠au târât pe străzi și l-⁠au omorât în bătaie, cu pietre și bâte. Trupul lui, aruncat în afara cetății spre a fi mâncat de câini și păsări, a rămas multe zile neîngropat, dar neatins. Creștinii l-⁠au îngropat apoi în taină într-⁠o peșteră.

Eugeniu, Elpidie și Agatodor

După un an, aflând de moartea de mucenic a lui Vasile, trei episcopi, tovarăși ai lui, Eugeniu, Elpidie și Agatodor, au lăsat propovăduirea în ținutul Helespontului și au venit în Herson să-⁠i continue lucrarea. Au muncit mult pentru mântuirea sufletelor. Toți trei au avut soarta înaintașului: păgânii îndrăciți i-⁠au ucis cu pietre la 7 martie 311.

După câțiva ani, în vremea Sfântului Constantin cel Mare, a sosit de la Ierusalim în Herson episcopul Eferie. A întâmpinat întâi împotrivire, dar împăratul, care dăduse libertate credinței în tot imperiul, nu a îngăduit violențe împotriva lui, ci a dat un edict prin care creștinii din Herson puteau sluji fără piedici. Prin grija Sfântului Eferie s-⁠a zidit în cetate o biserică, unde a păstorit în pace. Ca să mulțumească împăratului, a plecat la Constantinopol, dar la întoarcere s-⁠a îmbolnăvit și a murit pe insula Amos, la 7 martie. În locul lui, Constantin a trimis în Herson pe episcopul Capiton. Păgânii au cerut un semn ca să creadă în Dumnezeul propovăduit; Sfântul Capiton, în veșminte arhierești, a intrat într-⁠un rug aprins, s-⁠a rugat mult în foc și a ieșit neatins, cu jar în felon. Mulți necredincioși au înțeles puterea Dumnezeului creștin. Despre această minune și credința lui Capiton s-⁠a vestit Sfântului Constantin și părinților de la Sinodul I Ecumenic din Niceea (325). Peste câțiva ani, mergând la Constantinopol, a fost prins de furtună și corabia a fost împinsă în gura Niprului; păgânii au înecat pe toți cei din ea, între ei și pe Capiton, la 21 decembrie. Biserica a hotărât să pomenească pe acest episcop împreună cu ceilalți mucenici ai Hersonului, la 7 martie.

Cinstirea Hersonului

Predica sfinților a întărit credința în Herson, care a devenit, din veacul al V-⁠lea, centrul duhovnicesc de unde creștinismul s-⁠a răspândit spre nord, către Rusia. Săpăturile arheologice au arătat că în cetate se aflau peste cincizeci de biserici din veacurile V-⁠XIV. În anul 987, în Herson a primit Botezul Sfântul Vladimir, cneaz întocmai cu Apostolii.