Arcadie din Constantinopol

Sfântul Cuvios Arcadie din Constantinopol a trăit în veacul al V-⁠lea, în familia nobilă a lui Xenofont și a Mariei, împreună cu fratele său Ioan. Familia este pomenită la 8 februarie.

Părinții erau oameni bogați și de neam ales, dar se deosebeau prin simplitatea sufletului și prin bunătatea inimii. Voind să le dea fiilor o învățătură mai deplină, i-⁠au trimis pe Ioan și pe Arcadie în orașul fenician Beirut. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, corabia pe care au plecat cei doi frați s-⁠a scufundat, iar valurile i-⁠au aruncat la țărm în locuri deosebite. Întristați de despărțire, frații s-⁠au dăruit lui Dumnezeu și s-⁠au făcut monahi.

Părinții nu au primit multă vreme veste de la copii și i-⁠au socotit pierduți. Cuviosul Xenofont, deja bătrân, a păstrat însă nădejdea tare în Domnul, și-⁠a mângâiat soția Maria și a îndemnat-⁠o să nu se tânguiască, ci să creadă că Domnul va păzi copiii. După câțiva ani, soții au făcut un pelerinaj la locurile sfinte și și-⁠au întâlnit la Ierusalim fiii, care se nevoiau în mănăstiri diferite. Bucuroși, părinții au mulțumit Domnului, care a unit din nou, prin pronia Sa, toată familia. Restul vieții, Xenofont și Maria l-⁠au închinat lui Dumnezeu, făcându-⁠se și ei monahi. Cuvioșii Arcadie și Ioan, luându-⁠și rămas-⁠bun de la părinți, s-⁠au retras în pustie, unde, după nevoințe îndelungate, s-⁠au făcut cunoscuți prin darul facerii de minuni și al înainte-⁠vederii. Cuvioșii bătrâni Xenofont și Maria, nevoindu-⁠se în tăcere și în post aspru, au primit și ei de la Dumnezeu darul facerii de minuni.