Paula din Roma

Sfânta Cuvioasă Paula din Roma a fost o femeie din neam senatorial, ucenică a Fericitului Ieronim, care a trăit ca monahă la Betleem și a fost una dintre primele starețe de mănăstire. A adormit la 26 ianuarie, în anul 404 după unele izvoare, 406 după altele. Este pomenită la 26 ianuarie.

Viața de dinainte

Paula s-⁠a născut la Roma, la 5 mai 347, într-⁠una dintre cele mai bogate familii senatoriale, care se lăuda că se trage din Agamemnon; era fiica lui Rogatus și a Blesillei, din marele neam al Furiilor Camili. La șaisprezece ani a fost căsătorită cu nobilul Toxotius, cu care a avut patru fiice, Blesilla, Paulina, Eustochia și Rufina, și un fiu, tot Toxotius. Despre viața ei de început știm de la Ieronim, care spune în Scrisoarea 108 că a dus o viață de lux și a avut mare rang la Roma; se îmbrăca în mătase și era purtată prin oraș de robi. După tradiție, biserica Sfântului Ieronim de azi din Roma stă pe locul fostei ei case, unde l-⁠a găzduit pe Ieronim când acesta era secretarul papei Damas și traducea Biblia în latină.

Chemarea

La treizeci și doi de ani a rămas văduvă. A continuat să se ocupe de familia ei, dar a ajuns tot mai atrasă de credință. Prin înrâurirea Sfintei Marcela și a obștii ei de femei, a intrat într-⁠un cerc ca de monahie. A cunoscut și a învățat de la Pauliniu, episcopul Antiohiei, și de la Epifanie, episcopul Salaminei. În 382 l-⁠a cunoscut pe Ieronim, care venise la Roma cu Epifanie și Pauliniu. Născut în Dalmația, Ieronim studiase în tinerețe la Roma, călătorise în Germania și la Aquileia și trăise câțiva ani în Răsărit ca ascet și învățat.

Pelerinajul

Întâlnirea cu Ieronim și cu cei doi episcopi răsăriteni au trezit în ea dorul de viață pustnicească în Țara Sfântă. În 385 a plecat spre Orient cu fiica ei, Eustochia, și cu Ieronim, adunând în jurul ei un cerc de fecioare și văduve bogate și cucernice care voiau să împlinească idealul ascetic. Cu mulțime de însoțitori, bărbați și femei, a cercetat toate locurile sfinte, trăind cu mare adâncime locurile și întâmplările biblice. Despre ele scrie Ieronim în scrisoarea către Eustochia. Era liberă să plece, fiindcă era văduvă, cu avere mare, avea un fiu moștenitor, iar două dintre fiice se măritaseră în familii nobile. În călătorie au vizitat monahi și asceți, între care Paulin din Nola, Melania cea Bătrână, Rufin din Aquileia și Isidor Mărturisitorul.

La Betleem

În cele din urmă s-⁠a așezat la Betleem și a ridicat, împreună cu Ieronim, o mănăstire dublă: una pentru ea și măicuțele ei, alta pentru Ieronim și monahii lui, unde Ieronim a trăit și a scris, iar ea a fost stareță. A adăugat un adăpost pentru pelerini, la marginea drumului. Zidirea a durat trei ani, iar ea a locuit în acest timp în adăpostul altei mănăstiri din Betleem. Ospitalitatea i-⁠a golit toată averea, lăsând fiicei datorii mari. În scrisoarea de după moartea ei, Ieronim laudă dăruirea Paulei, asceza ei, rugăciunea ei și grija pentru săraci și bolnavi, pentru care și-⁠a cheltuit averea.

Familia ei

Pe Paulina a măritat-⁠o cu senatorul Pammachiu; Blesilla a rămas curând văduvă și a murit în 384; Rufina a murit în 386; Eustochia a mers cu mama ei în Orient și a murit în 419, după ce a urmat Paulei ca stareță. După ea, a urmat nepoata Paulei, Paula cea Tânără, care s-⁠a alăturat Eustochiei în 404 și în 420 a închis ochii lui Ieronim. Fiul ei, Toxotius, la început păgân, a fost botezat în 385 și s-⁠a căsătorit în 389 cu Laeta, fiica preotului păgân Albinus. Aceste nume se întâlnesc des în scrisorile lui Ieronim, nedespărțite de al Paulei.

Adormirea și cinstirea

Paula a adormit la Betleem. Faima ei de sfântă se răspândise atât de mult, încât la înmormântare au fost de față mai mulți episcopi, între care patriarhul Ierusalimului, Ioan al II-⁠lea, cu care mai înainte avusese dese neînțelegeri în privința eparhiei. Mormintele Paulei, ale lui Ieronim și ale Eustochiei se află sub bazilica Nașterii Domnului din Betleem. Fiicele ei Blesilla și Eustochia sunt și ele cinstite ca sfinte.