Iosif Mărturisitorul

Sfântul Iosif Mărturisitorul a fost arhiepiscop al Tesalonicului în secolul al IX-⁠lea, fratele Sfântului Teodor Studitul, mărturisitor al cinstirii sfintelor icoane și autor de imne. Se pomenește la 14 iulie în izvorul englez, iar calendarul nostru îl are la 26 ianuarie. Izvoarele nu se unesc nici în privința anului morții: 826 după fișa noastră, 830 după izvorul rus, 832 după izvorul englez.

Familia și ucenicia

Era fiul lui Fotie sau Foteinos, înalt slujbaș financiar în aparatul palatului, și al Teoctistei, dintr-⁠un neam ales din Constantinopol. Unchiul lui după mamă, Platon, era și el un om de seamă din administrația financiară imperială, așa că familia ținea o mare parte, dacă nu întreaga conducere financiară a imperiului în vremea lui Constantin al V-⁠lea (741-775). Iosif avea un frate mai mare și unul mai mic (Teodor Studitul și Eftimie) și o soră al cărei nume nu se știe. Împreună cu fratele său Teodor s-⁠a nevoit sub îndrumarea lui Platon, în mănăstirea Sacudion din Bitinia. Pentru viața lui duhovnicească a fost ales în unanimitate arhiepiscop al Tesalonicului.

Mărturisirea

Împreună cu fratele său a vorbit împotriva căsătoriei nelegitime a împăratului Constantin al VI-⁠lea (disputa „moihiană”), pentru care a fost chinuit și închis într-⁠o temniță pe o insulă pustie. Împăratul Mihail I Rangabe l-⁠a scos din închisoare. Sub Leon al V-⁠lea Armeanul, când a început a doua perioadă a iconoclasmului, a fost din nou pedepsit împreună cu fratele său, pentru cinstirea sfintelor icoane. În temniță a fost chinuit, dar a rămas neclintit în credință. Împăratul i-⁠a cerut să semneze mărturisirea iconoclastă, iar pentru refuz a fost aruncat într-⁠o altă temniță, mai împuțită. Sub împăratul Mihail al II-⁠lea, Iosif și alți monahi prigoniți pentru icoane au fost eliberați. Ultimii ani i-⁠a petrecut în mănăstirea Studion, unde s-⁠a retras în 830.

Imnograful

A fost cântăreț duhovnicesc. A alcătuit tripeasnele și stihirile din Triod, un canon de pocăință pentru Duminica Fiului risipitor și alte cântări. A scris mai multe cuvântări pentru sărbători, dintre care cea mai cunoscută este „Cuvânt la Înălțarea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci a Domnului”.