Arcil al II-⁠lea al Iberiei

Sfântul Mucenic Arcil al II-⁠lea al Iberiei (Georgiei) a fost un rege binecredincios din dinastia Hosroizilor, strănepot al Sfântului Rege Mirian. A fost tăiat cu sabia în anul 744, pentru că a refuzat să primească islamul. Se prăznuiește la 4 iulie.

În vremea domniei lui, Georgia a fost pustiită de năvălirea lui Murvan-⁠Cru (Surdul), numit așa de poporul georgian pentru cruzimea lui neînduplecată. Situația georgienilor era fără ieșire, iar regele Arcil, împreună cu fratele său, Mir, stăpânitorul Georgiei de Apus, au cerut cu lacrimi ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Iar Ea Și-⁠a arătat mila. În bătălia de la râurile Abașa și Țhenistțali georgienii au dobândit în chip minunat biruința asupra forțelor mult mai mari ale lui Murvan-⁠Cru, în 736. După această biruință, regele binecredincios Arcil s-⁠a ocupat cu refacerea regatului georgian: a refăcut orașul Nuhpatis, a înnoit bisericile risipite din Mțheta și a ajutat la primirea creștinismului de mai multe triburi de munteni.

Dar curând Georgia a fost lovită de o nouă năvălire arabă, pătrunderea neașteptată a lui Dijum-⁠Asim. Plătind cu regularitate dările către arabi, regele nu se așteptase la acest atac. Ca să scape țara de un nou prăpăd și de islamul care i se impunea, el a socotit bine să meargă el însuși la Dijum-⁠Asim, să recunoască dependența vasală a Georgiei și să ceară pace. Punându-⁠și toată nădejdea în mila lui Dumnezeu și pregătit să-⁠și pună sufletul pentru sfânta credință și pentru poporul său, Sfântul Arcil a mers în tabăra arabilor. Dijum-⁠Asim l-⁠a primit cu bunăvoință și i-⁠a făgăduit ocrotirea lui, dar a stăruit să primească mahomedanismul. După cum povestește „Letopisețul Georgiei”, sfântul rege Arcil a răspuns liniștit: „Nu va fi ca să-⁠L las pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, Care pentru mântuirea noastră a luat trup omenesc. Să știi: dacă te voi asculta, voi muri de moarte veșnică și voi pătimi veșnic; iar dacă, pentru tăria mea, mă vei da morții, voi învia, ca și Domnul meu, și voi veni la El”. Auzind aceste cuvinte, Dijum-⁠Asim a poruncit să fie legat mărturisitorul și dus în temniță. Dar nici chinurile, nici îndemnurile, nici făgăduințele n-⁠au putut să-⁠l facă pe regele binecredincios Arcil lepădat de credință. La 20 martie 744 sfântul rege Arcil a primit moartea muceniciei prin tăiere. Trupul mucenicului a fost scos pe ascuns de creștinii georgieni în locul numit Ertso și îngropat în Kahetia, în biserica din Notkor, zidită de însuși regele binecredincios.