Arhelaia din Salerno

Sfânta Cuvioasă Muceniță Arhelaia din Salerno a trăit într-⁠o mică mănăstire de lângă Roma, împreună cu surorile ei de nevoință, Tecla și Susana. Biserica le pomenește ca pe niște cuvioase mucenițe, care au primit sfârșitul prin sabie în anul 293.

Pe vremea prigoanei lui Dioclețian (284-305), cele trei fecioare s-⁠au îmbrăcat în haine bărbătești, și-⁠au tuns părul și s-⁠au retras în provincia italiană Campania. S-⁠au așezat într-⁠un loc pustiu și au rămas în post și în rugăciune. Dumnezeu le-⁠a dăruit harul vindecării, iar ele îi tămăduiau pe oamenii din împrejurimi și au adus la Hristos mulți închinători la idoli.

Aflând de ele, stăpânitorul ținutului, Leonțiu, a poruncit să fie aduse în cetatea Salerno. El a amenințat că o va da pe Arhelaia spre batjocură și moarte dacă nu aduce jertfă idolilor. Sfânta a refuzat cu nădejdea ajutorului lui Dumnezeu și a mustrat nebunia celor ce se închină unor chipuri neînsuflețite. Atunci stăpânitorul a poruncit s-⁠o arunce la lei flămânzi, dar fiarele s-⁠au culcat blând la picioarele ei. În mânie, a poruncit să fie ucise fiarele, iar fecioarele să fie închise în temniță.

A doua zi, ea a fost atârnată, iar ostașii i-⁠au sfâșiat coastele cu unelte de fier și au turnat peste răni smoală încinsă. Sfânta se ruga cu glas tare; deasupra ei a strălucit o lumină și s-⁠a auzit un glas care o îndemna să nu se teamă, căci Domnul este cu ea. Când au vrut s-⁠o strivească cu o piatră uriașă, un înger a abătut piatra în altă parte și ea i-⁠a lovit pe chinuitori. Judecătorul a poruncit apoi ostașilor să le taie capul, dar ostașii nu îndrăzneau să ridice mâna asupra sfintelor. Arhelaia, Tecla și Susana le-⁠au spus că, dacă nu împlinesc porunca, nu vor avea parte de cinstea lor. Așa au fost tăiate cu sabia. Pomenirea lor se face la 19 iunie.