Arialdo

Arialdo din Milano a fost diacon la Milano, ucis la 27 iunie 1066 la Lago Maggiore pentru lupta sa împotriva simoniei. Este cinstit ca sfânt și mucenic în Biserica Romano-⁠Catolică.

S-⁠a născut în jurul anului 1010 sau 1000, într-⁠o familie nobilă din Cucciago, lângă Como. După studii la Laon și la Paris, a fost făcut canonic la catedrala din Milano. Potrivit lui Andrea din Parma, egumenul de la San Fedele di Strumi, care a scris Viața lui, Biserica din Milano era plină de clerici nevrednici, care trăiau în desfrâu, dădeau bani cu camătă și vindeau iertări. Împreună cu episcopul de Lucca, Anselmo da Baggio (viitorul papă Alexandru al II-⁠lea), Arialdo a condus pataria, mișcarea care urmărea reforma clerului milanez simoniac. Din acest motiv a fost excomunicat de arhiepiscopul Milanului, Guido da Velate. Papa Ștefan al IX-⁠lea a ridicat excomunicarea, iar Arialdo s-⁠a întors la Milano ca să-⁠și continue lucrarea. Era vorba tot mai puțin de purtarea clericilor și tot mai mult de autoritatea Romei asupra Milanului. În cele din urmă, strădaniile lui au dus la excomunicarea arhiepiscopului Guido. În drum spre Roma a fost prins în cursă de trimișii lui Guido și ucis.

La zece luni după asasinat, trupul lui a fost găsit în Lago Maggiore, se spune într-⁠o stare desăvârșită de păstrare și răspândind bună mireasmă. A fost dus la Milano și expus în biserica Sfântul Ambrozie de la Înălțare până la Rusalii, apoi a fost îngropat în biserica Sfântul Celsus. În anul următor, 1067, papa Alexandru al II-⁠lea l-⁠a declarat martir.

A murit în 1066, după despărțirea dintre Răsărit și Apus din 1054; este un sfânt al Apusului, fără canonizare sinodală ortodoxă.