Chirion II

Sfântul Ierarh Chirion al II-⁠lea a fost cel dintâi Catolicos-⁠Patriarh al întregii Georgii după restaurarea autocefaliei Bisericii Georgiene față de Biserica Rusă, în 1917, și istoric al Bisericii sale. S-⁠a născut la 10 noiembrie 1855 și a fost ucis în 1918. Sfântul Sinod al Bisericii Georgiene l-⁠a canonizat la 17 octombrie 2002. Este pomenit la 27 iunie.

Tinerețea S-⁠a născut cu numele Giorgi Sadzaglishvili în satul Nikozi, în familia unui preot. A absolvit seminarul din Tbilisi în 1876 și Academia Duhovnicească din Kiev în 1880, și a fost numit inspector adjunct la seminarul din Odessa. Întors în Georgia, în 1883, a fost profesor la școlile teologice din Gori, Kutaisi și Tbilisi. A publicat, sub pseudonimele Ivieli și Nikozeli, mai multe lucrări în georgiană și rusă despre istoria Bisericii Georgiene și a creștinismului în Georgia, a aflat și studiat manuscrise medievale georgiene unice, a strâns monede vechi georgiene, a notat folclor, a ajutat studenți georgieni talentați și a colaborat cu istorici străini interesați de Georgia.

Slujirea bisericească și exilul După moartea soției și a copiilor, a fost tuns monah în 1896, cu numele Chirion, și a fost numit egumen la mănăstirea Kvabtahevi, apoi arhimandrit în 1898. A fost episcop de Alaverdi în 1898, de Gori în 1900 și, în anii următori, în alte locuri. La începutul secolului al XX-⁠lea, în dezbaterile despre starea Bisericii georgiene, a fost un susținător activ al mișcării pentru autocefalie, cerând restaurarea Bisericii desființate de Rusia în 1811. Din această pricină a fost mutat din Georgia, la Kameneț-⁠Podolsk în 1902 și la Kovno în 1903, apoi episcop de Novomîrgorod și vicar al gubernei Herson între 1903 și 1904. În 1908, exarhul rus al Georgiei, arhiepiscopul Nikon, a fost ucis la Tbilisi, iar guvernul rus s-⁠a folosit de împrejurare ca să-⁠i scoată din scaun pe episcopii georgieni. Chirion a fost lipsit de titlul de episcop, trimis la Kuriaj în Ucraina și închis apoi în mănăstirea Sanaksar din Mordovia. În 1915 a fost repus în rang și numit episcop de Polotsk și Vitebsk.

Catolicosul-⁠Patriarh S-⁠a putut întoarce în Georgia numai după Revoluția din februarie 1917 de la Sankt Petersburg, care a dus la despărțirea de fapt a Georgiei de Rusia. Întors în septembrie 1917, a fost primit de georgieni ca îndrumător duhovnicesc. Preoții georgieni restabiliseră deja autocefalia, la 12 martie 1917, iar Chirion a fost ales Catolicos-⁠Patriarh și sfințit în catedrala Svetițhoveli la 1 octombrie 1917. Sfântul Sinod al Bisericii Ruse n-⁠a recunoscut mutarea și a urmat ruperea comuniunii dintre cele două Biserici. Abia în 1943 Biserica Rusă a recunoscut autocefalia Patriarhiei Georgiene. În vremea lui, Chirion a întâmpinat împotrivirea unui grup de clerici georgieni care i-⁠au tăgăduit autoritatea. Moartea lui a rămas o taină până azi: a fost găsit ucis în locuința sa de la mănăstirea Martkopi în zorii zilei de 27 iunie 1918. A fost îngropat în catedrala Sioni din Tbilisi.