Chiril Lukaris

Chiril Lukaris (în greacă Kyrillos Loukaris, 1572-1638) a fost un învățat și ierarh cretan, patriarh al Alexandriei din 1601 și, de mai multe ori, patriarh ecumenic al Constantinopolului între 1620 și 1638. Este o figură controversată. Sfântul Sinod al Patriarhiei Alexandriei l-⁠a proslăvit ca sfânt sfințit mucenic la 6 octombrie 2009, cu pomenirea la 27 iunie. Totuși, o Mărturisire de credință pusă pe numele lui, cu învățătură apropiată de calvinism, a fost osândită de sinoade ortodoxe după moartea lui, iar el nu este cinstit pretutindeni în Biserică. Dăm faptele așa cum le arată izvoarele.

Anii de început

S-⁠a născut la Candia, azi Heraklion, în Creta, la 13 noiembrie 1572, într-⁠o vreme când insula era a Veneției. La Botez a primit numele Constantin, iar ca monah, Chiril. Sinaxarul grecesc spune că tatăl său era preot și că a studiat la Veneția și la Padova. A fost tuns monah la mănăstirea Agarathos din Creta și a fost chemat curând în Egipt de ruda sa Meletie Pigas, patriarhul Alexandriei, care l-⁠a hirotonit diacon și preot.

Meletie l-⁠a trimis la ortodocșii din Polonia și Lituania, aflați sub mare presiune din partea Uniunii de la Brest (1596). Chiril a lucrat acolo câțiva ani, a predat la școala ortodoxă și a apărat Biserica împotriva unirii cu Roma. După moartea lui Meletie, în 1601, Chiril a fost ales patriarh al Alexandriei, la vârsta de douăzeci și nouă de ani.

Patriarh al Alexandriei și al Constantinopolului

La Alexandria a ținut un sinod la Cairo împotriva influenței latine, a călătorit în Cipru, la Ierusalim și la Damasc, a reparat clădirile patriarhale și s-⁠a ostenit să scoată patriarhia din datorii. În 1620, sinodul de la Constantinopol l-⁠a ales patriarh ecumenic. În timpul păstoririi a fost înlăturat și readus de mai multe ori. Dușmanii lui erau de partea latină, ambasadorii Franței și ai Austriei și unii episcopi greci, între care Chiril Kontaris. L-⁠au sprijinit ambasadorii Olandei și ai Angliei.

S-⁠a îngrijit de educația clerului. A sprijinit o tipografie grecească la Constantinopol, prima din Imperiul Otoman, care a început lucrul în 1627 și a fost închisă într-⁠un an, după plângerile Franței pentru tipăriturile ei anticatolice. A sprijinit și o traducere a Noului Testament în greaca nouă, făcută de Maxim din Gallipoli, și a trimis tineri teologi greci să studieze în Apus.

Mărturisirea de credință

În 1629 a fost tipărită la Geneva, în latină, o Mărturisire de credință pe numele lui, iar în 1633 în greacă. În cele optsprezece capitole ale ei se respinge autoritatea papei și se vorbește, despre har, predestinare și Taine, în chip apropiat de învățătura reformată. Sinoadele ortodoxe au respins-⁠o: Constantinopol în 1638 și 1642, Iași în 1642 și Ierusalim în 1672, sub patriarhul Dositei.

Cercetătorii nu se învoiesc nici azi. Mulți învățați ortodocși greci și ruși tăgăduiesc că ar fi scris-⁠o Chiril, iar proslăvirea din 2009 se sprijină pe această părere. Alții arată un manuscris scris de mâna lui și ceea ce socotesc recunoașteri ale lui și țin că el a avut într-⁠adevăr simpatie pentru partea reformată. Scrisorile lui către arhiepiscopul de Canterbury și legăturile cu ambasadele olandeză și engleză fac și ele parte din dosar.

Moartea și moaștele

În iunie 1638, ambasadorul Austriei l-⁠a pârât autorităților otomane că pregătește o năvălire a cazacilor și a rușilor, împreună cu o răscoală a grecilor. Sultanul Murad al IV-⁠lea, plecat atunci în campanie împotriva Bagdadului, a poruncit moartea lui. A fost arestat la 22 iunie, ținut la Rumeli Hisarı, iar la 27 iunie 1638 a fost dus cu o barcă și sugrumat de ieniceri. Trupul i-⁠a fost îngropat în nisip, dezgropat și aruncat în mare, apoi găsit și îngropat pe o insulă din Golful Nicomidiei. În 1641, patriarhul Partenie I a poruncit să fie mutat la mănăstirea din Halchi, iar în 1975 moaștele lui au fost date mănăstirii Agarathos din Creta, unde se păstrează.

Îndată după moartea lui, mulți l-⁠au cinstit ca mucenic, iar Sfântul Eugenie Etolianul a alcătuit o slujbă pentru pomenirea lui. Întrebarea despre învățătura lui nu s-⁠a încheiat spre mulțumirea tuturor.