Atal Făcătorul de minuni

Sfântul Cuvios Atal Făcătorul de minuni a strălucit în rândul monahilor și s-⁠a îngrijit să cunoască legea lui Dumnezeu ca să o păzească cu luare-⁠aminte și cu strictețe. Știa să se închine în adevăr și să se roage în duh.

Era foarte milostiv și înfrânat. Nu mânca niciodată de două ori pe zi și îi făcea plăcere să mănânce o dată la două zile. Era și mai înfrânat la somn: patul, spunea, este un fel de sicriu, de aceea mai multe ceasuri de somn înseamnă mai multe ceasuri de moarte. Și deși avea o viață și o înfățișare așa de aspre, înlăuntru lui se afla un suflet foarte blând. În fiecare dimineață păsările veneau fără frică la el și, împreună, ridicau laudă de dimineață Făcătorului. Dumnezeu i-⁠a dăruit darul facerii de minuni: rugăciunea lui vindeca bolile trupului și ale sufletului.

Când și-⁠a simțit moartea, a cerut, încă viu, ultima sărutare de la frații de mănăstire. Moartea l-⁠a aflat în lumină duhovnicească. Este pomenit la 6 iunie, după calendarul Bisericii Greciei (stil nou).