Atanasie din Sevastia

Sfântul Mucenic Atanasie din Sevastia a fost unul dintre cei patruzeci de mucenici din Sevastia, ostași creștini din Capadocia care au murit înghețați într-⁠un lac din Armenia, în iarna din jurul anului 320, în vremea prigoanei lui Licinius. Se pomenește la 22 martie, în ziua cea mare a pomenirii celor patruzeci, care după calendarul vechi este 9 martie; atunci se ușurează rânduiala Postului Mare și se slujește Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.

Căpetenia Agricolau i-⁠a silit să jertfească idolilor, iar ei au refuzat. Au fost duși în gerul iernii la un lac de lângă cetate și puși dezbrăcați pe gheață, iar pe mal s-⁠a încălzit o baie ca să-⁠i ispitească. Toată noaptea s-⁠au îmbărbătat unul pe altul și au cântat imnuri lui Dumnezeu. Un ostaș a ieșit și a fugit la baie, dar a căzut mort. Străjerul Aglaie, văzând o lumină cerească peste cei rămași, și-⁠a mărturisit credința creștină și s-⁠a alăturat sfinților, încât numărul de patruzeci a rămas întreg.

În dimineața următoare chinuitorii le-⁠au zdrobit fluierele picioarelor cu ciocane și i-⁠au aruncat în foc, iar oasele arse în râu. După trei zile mucenicii s-⁠au arătat episcopului Petru al Sevastiei, care le-⁠a adunat rămășițele și le-⁠a îngropat cu cinste. Numele lor au fost păstrate, între ele Atanasie.