Avda, Avdiisus și cei treizeci și opt împreună cu ei

Avda, Avdiisus și cei treizeci și opt împreună cu ei au fost mucenici din Persia, uciși în anul 376, în prigoana de patruzeci de ani a regelui Sapor al II-⁠lea. Avdiisus (Abdișo) și Avda au fost succesiv episcopi ai cetății Kașkar, în Mesopotamia.

Avdiisus a fost învinuit de nepotul său că ar fi spion al Imperiului Roman și a fost arestat împreună cu preotul Abd-⁠Alaha. Au fost chinuiți din porunca lui Ardașir, guvernatorul Adiabenei, apoi trimiși la Gundișapur, unde regele Sapor i-⁠a pus să fie strânși între scânduri până li s-⁠au frânt mădularele. Potrivit relatării tradiționale, au refuzat hrana jertfită idolilor și au fost hrăniți de o văduvă credincioasă.

În lipsa lui, a fost pus episcop Avda, care a fost învinuit și el de spionaj. A fost arestat cu alți douăzeci și opt și cu șapte fecioare, toți duși în lanțuri la Gundișapur. Au refuzat să se închine soarelui și au primit fiecare o sută de lovituri de bici. Doi frați creștini, Barhadbeșaba și Samuel, li s-⁠au alăturat de bunăvoie. Toți, în afară de fecioare, au fost decapitați la 15 mai 376; a doua zi au fost uciși Avdiisus și Abd-⁠Alaha. Sclavi romani dintr-⁠un sat apropiat au luat trupurile. Fecioarele au fost omorâte la 22 mai.

Prigoana poate să fi avut și un temei politic, deoarece regele voia să impună mazdeismul ca religie de stat și îi socotea pe creștini aliați firești ai Romei. Istoricul Sozomen îi amintește pe Avda și pe Abdișo între mucenicii persani, într-⁠o scriere de mai puțin de o sută de ani după moartea lor. Sunt pomeniți la 16 mai de Biserica Răsăritului, de Martirologiul Roman, de Biserica Ortodoxă și de Biserica Ortodoxă Siriană.