Efrem de la Perecom

Cuviosul Efrem de la Perecom (Eustatie, în lume) a întemeiat Mănăstirea Perecom lângă Novgorod. S-⁠a născut la 20 septembrie 1412 și a adormit la 26 septembrie 1492. Biserica Rusă l-⁠a canonizat în rândul cuvioșilor la al doilea sinod al lui Macarie din 1549, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 16 mai (mutarea moaștelor) și la 26 septembrie, după calendarul vechi.

S-⁠a născut în 1412 în familia negustorului Ștefan din Kașin și a soției sale, Ana. La botez a primit numele Eustatie. Având în tinerețe înclinare spre monahism, pe când părinții voiau să-⁠l însoare, a plecat novice la mănăstirea din Kaliazin, la Cuviosul Macarie. Curând și părinții lui au intrat în monahism. După trei ani de noviciat la Macarie a trecut la mănăstirea Savva de la Vișera și în 1437 a primit de la Savva de la Vișera tunderea cu numele Efrem.

În jurul anului 1450 a părăsit mănăstirea și a plecat pe lacul Ilmen, la gura râului Verenda (azi Veronda). Acolo, pe malul râului Cernaia, și-⁠a făcut o chilie. Curând s-⁠a format în jurul lui o obște de monahi. La rugămintea fraților, Efrem a devenit starețul lor și în jurul anului 1450 a primit de la arhiepiscopul Eftimie al Novgorodului hirotonia ca ieromonah. La întoarcerea în pustie a zidit o biserică în cinstea Arătării Domnului. Mănăstirea nu avea apă, iar monahii, sub conducerea lui Efrem, au săpat un canal de la lacul Ilmen, de unde mănăstirea s-⁠a numit Perecopsk (sau Perecom), adică a canalului tăiat.

Efrem a zidit în mănăstire o biserică de piatră în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae. Pentru zidirea ei s-⁠a adresat marelui cneaz Vasili, care i-⁠a trimis zidari. Zidirea a fost încheiată în 1466. Sursa pomenește un cneaz cu numele Vasili Ivanovici, dar în 1466 domnea alt mare cneaz, deci numele nu se potrivește cu anul.

Efrem a adormit la 26 septembrie 1492 și a fost îngropat în biserica Sfântului Nicolae. În 1509, din pricina inundațiilor dese, mănăstirea lui a fost mutată pe alt loc, din ostenelile Cuviosului Roman, ucenicul lui Efrem de la Perecom. Toate bisericile au fost desfăcute. Moaștele lui Efrem au fost mutate în noua mănăstire, iar deasupra mormântului s-⁠a pus o capelă. În 1549, pe vremea mitropolitului Macarie, Efrem a fost canonizat. Moaștele lui se păstrează în mănăstirea întemeiată de el.