Vit

Sfântul Mucenic Vit (Vitus) a fost un tânăr creștin din Sicilia, ucis pentru credință în vremea prigoanei lui Dioclețian, în jurul anului 303. Cinstirea lui s-⁠a răspândit foarte departe în Europa, mai ales la germani, la cehi și la sârbi. Este pomenit ca sfânt al Bisericii nedespărțite, împreună cu Sfinții Mucenici Modest și Crescentia, la 15 iunie.

Ce se știe despre el

Nu s-⁠au păstrat mărturii istorice sigure despre viața lui și despre împrejurările morții sale. Cea mai veche pomenire este în Martirologiul Ieronimian, din veacul al V-⁠lea, care numește în Sicilia pe Vit, Modest și Crescentia. În primele izvoare erau tradiții deosebite, unite mai târziu, iar unii cercetători socotesc că Modest și Crescentia sunt personaje născocite. În veacurile al VI-⁠lea și al VII-⁠lea s-⁠a scris o povestire a muceniciei lor, împodobită cu multe minuni, în care istoria se desparte greu de legendă. Papa Grigorie cel Mare vorbește despre o mănăstire închinată lui Vit în Sicilia, iar papa Gelasie I, între 492 și 496, despre un locaș al lui la Roma.

Povestirea muceniciei

După povestire, Vit era fiul unui nobil păgân din Sicilia, la vârsta de șapte sau doisprezece ani, după izvor. Dădaca lui, Crescentia, și pedagogul Modest, creștini, l-⁠au crescut în credința în Hristos. Tatăl, aflând, a încercat să-⁠l întoarcă prin chinuri, dar n-⁠a izbutit. Ca să-⁠l scape, Modest și Crescentia l-⁠au dus pe ascuns, pe o corabie, în ținutul Lucania din sudul Italiei, unde, după tradiție, sfântul a vindecat bolnavi și a întors păgâni la credință.

Vestea a ajuns la Roma. Împăratul Dioclețian i-⁠a cerut să vindece pe fiul lui, stăpânit de un duh necurat. Vit l-⁠a vindecat, dar a refuzat să aducă jertfă zeilor. Împăratul a poruncit să fie aruncat într-⁠un cazan cu ulei fierbinte și apoi în fața unui leu, dar nici focul, nici fiara nu l-⁠au vătămat. Cei trei au fost legați de stâlpi și zgâriați cu gheare de fier. Un cutremur a răsturnat templele, iar un înger i-⁠a scos de acolo și i-⁠a dus în Lucania, unde și-⁠au dat sufletul în pace. O femeie, Florentia, le-⁠a aflat trupurile și le-⁠a îngropat.

Cinstirea

În evul mediu, Vit a fost socotit între cei paisprezece sfinți ajutători. În Germania, în ziua lui se dansa în fața statuii lui, de aceea boala nervoasă numită coree a fost numită „boala Sfântului Vit”, iar el a ajuns ocrotitor al dansatorilor. Moaștele lui au fost duse la mănăstirea Corvey, în Germania, în 836, iar în 925 o mână a sfântului a ajuns la Praga, unde catedrala Sfântului Vit poartă hramul lui. La sârbi, ziua lui, 15 iunie după calendarul vechi (28 iunie după cel nou), este Vidovdanul, ziua bătăliei de la Kosovo din 1389. În icoane este înfățișat tânăr, într-⁠un cazan, uneori cu un leu.