Avdon

Sfântul Mucenic Avdon, prinț persan și creștin în taină, a primit cununa muceniciei la Roma în anul 251, în prigoana împăratului Deciu (249-251), împreună cu Sennis. Odată cu ei se pomenesc, la 12 august, episcopul Polihronie al Babilonului, preoții Parmeniu, Elim și Hrisotel, diaconii Luca și Muco și mucenicii Olimpiu și Maxim.

Mucenicii de la Babilon

După ce a biruit pe perși și a pus stăpânire pe țara lor, Deciu a găsit acolo mulți creștini și a început să-⁠i prigonească. Episcopul Polihronie al Babilonului, împreună cu preoții Parmeniu, Elim și Hrisotel și cu diaconii Luca și Muco, au fost prinși și aduși la împărat, care a poruncit să jertfească idolilor. Polihronie a răspuns cu îndrăzneală că ei se jertfesc pe ei înșiși Domnului Iisus Hristos și că nu se vor închina niciodată unor idoli de nimic, făcuți de mâini omenești. Deciu s-⁠a mâniat și i-⁠a aruncat în temniță. La a doua judecată, Polihronie a stat tăcut, iar împăratul a spus preoților că mai-⁠marele lor a încremenit. Parmeniu a răspuns că sfântul episcop nu a amuțit, ci nu vrea să-⁠și spurce gura curată și să arunce mărgăritare înaintea porcilor. Mâniat, Deciu a poruncit să i se taie limba lui Parmeniu. Cu toate acestea, Parmeniu s-⁠a întors către Polihronie și a rostit limpede: roagă-⁠te pentru mine, părinte, căci văd pe tine pe Duhul Sfânt. Din porunca lui Deciu, episcopul a fost lovit cu piatra peste gură și, ridicându-⁠și ochii spre cer, și-⁠a dat sufletul. Trupul lui a rămas în fața templului lui Saturn. Noaptea au venit doi prinți persani, Avdon și Sennis, creștini în taină, și au îngropat trupul sfântului lângă zidul cetății.

La Cordula

Curând Deciu a plecat în orașul Cordula și a poruncit să fie duși după el cei trei preoți și cei doi diaconi. La Cordula i-⁠a silit din nou să jertfească idolilor, dar Parmeniu, deși fără limbă, a răspuns tare și ferm cu refuzul în numele tuturor. Deciu, socotind că Parmeniu vorbește fără limbă prin puterea vrăjii, a poruncit să se înmulțească chinurile și să fie arși cu foc. Atunci s-⁠a auzit din cer un glas care chema pe cei smeriți cu inima. Deciu a socotit și acest glas o faptă de vrăjitorie și a poruncit să li se taie capetele. Prinții Avdon și Sennis au furat noaptea trupurile mucenicilor și le-⁠au îngropat în satul lor, lângă Cordula. Deciu a aflat, iar prinții au fost prinși și aduși la împărat. Văzându-⁠le tăria și mărturisirea lui Hristos, el a poruncit să fie închiși. Sfinții se bucurau și slăveau pe Dumnezeu pentru această soartă.

Pătimirea la Roma

În aceeași zi au fost aduși la Deciu, ca creștini, alți doi perși, Olimpiu și Maxim. Pentru mărturisirea lui Hristos, sfinții mucenici au fost, după chinuri crude, tăiați cu sabia. Cinci zile trupurile lor au stat neîngropate, iar în a șasea zi creștinii le-⁠au îngropat pe ascuns, noaptea, cu cinste. La întoarcerea spre Roma, Deciu i-⁠a luat cu el pe Avdon și Sennis, în lanțuri. La Roma a chemat un preot păgân și le-⁠a poruncit sfinților să jertfească zeilor, făgăduindu-⁠le libertate și cinste. Mucenicii au răspuns că se jertfesc doar pe ei înșiși Dumnezeului lor Iisus Hristos, iar zeilor lui să le jertfească el însuși. Deciu i-⁠a osândit atunci să fie dați fiarelor. Doi lei și apoi patru urși, lăsați asupra lor, nu i-⁠au atins, ci s-⁠au culcat la picioarele lor. Atunci pe Avdon și pe Sennis i-⁠au tăiat cu săbiile. Trupurile lor au stat trei zile în fața idolului, ca să înfricoșeze pe creștini. Noaptea, un creștin în taină, pe nume Cirin, a luat trupurile mucenicilor și le-⁠a îngropat în casa lui. Moaștele lor se păstrează la Roma, în biserica Sfântului Marcu.