Țotne Dadiani

Sfântul Țotne Dadiani a fost un nobil georgian din casa Dadiani, stăpân (mtavari) al Odișiei (Megreliei), una dintre căpeteniile politice ale Georgiei în vremea stăpânirii mongole. Biserica Ortodoxă Georgiană l-⁠a trecut în rândul sfinților la 26 octombrie 1999 și îl pomenește la 30 iulie. Povestea lui, din analele medievale georgiene, în care a ales să împartă soarta tovarășilor lui de conspirație și a înduioșat pe mongoli, l-⁠a făcut o figură istorică îndrăgită.

Neamul și izvoarele

Totne venea din familia nobilă Dadiani, care stăpânea Odișia, Megrelia de mai târziu, în vestul Georgiei. Izvorul de căpetenie despre viața lui este anonima „Cronică a unei sute de ani”, din începutul veacului al XIV-⁠lea, care povestește istoria Georgiei din jurul anului 1213 până pe la 1320. Cercetătorii îl socot același cu mai multe persoane cunoscute din izvoarele medievale: băiatul nobil Totne, zugrăvit cu tatăl, Șergil Dadiani, și cu mama, Nateli, într-⁠o frescă din capela Dadiani din mănăstirea Khobi; Totne Dadiani, „mare paharnic” (mandaturtuhucesi) și „duce al ducilor” (eristavt-⁠eristavi), pomenit într-⁠un document de la Mănăstirea Crucii din Ierusalim; și Dadian-⁠Bediani, fiul lui Juansher. Aceleași inscripții îl arată căsătorit cu Huașak, fiica lui Bega, eristavi al Kartliei, și cu fiii Gheorghe, Ioan și Erașahr. Fratele lui era Vardan al III-⁠lea.

Cariera politică

Cariera lui s-⁠a desfășurat în vremea decăderii Georgiei, ca mare putere regională, în fața invaziilor horezmiene și mongole. În jurul anului 1228, Totne a fost printre comandanții marii oștiri adunate de regina Rusudan ca să elibereze Georgia de ostile horezmiene ale lui Jalal al-⁠Din Mangburni. În bătălia de la Bolnisi, în drum spre Tbilisi, oastea georgiană a fost înfrântă și Tbilisi a căzut iar în mâinile lui Jalal al-⁠Din. După moartea Rusudanei, tronul Georgiei a fost disputat între fiul ei, David, și vărul său cu același nume, fiu din flori al fratelui și înaintașului ei, regele Gheorghe al IV-⁠lea. Totne Dadiani a fost printre susținătorii lui David, fiul Rusudanei. În vremea interregnului (1245-1250), cu cei doi David absenți la curtea marelui han din Karakorum, mongolii au împărțit regatul în opt districte (tumene), fiecare cârmuit de un mare nobil georgian; Totne a împărțit cârmuirea Georgiei de vest cu Kahaber, eristavi al Rachei.

Conspirația de la Kohtastavi și jertfa

În jurul anului 1246, Totne a luat parte cu alți nobili georgieni la o întâlnire tainică în castelul Kohtastavi din Javakheti, pentru a discuta răsturnarea stăpânirii mongole. Mongolii au aflat curând de întâlnire și i-⁠au prins pe cei prezenți, care, neavând oști cu ei, s-⁠au predat fără împotrivire. Singurii care au scăpat au fost Totne și eristavi de Racha, care plecaseră mai devreme să strângă oști din ținuturile lor îndepărtate. Nobilii prinși, aduși la Shirakavan înaintea noyanului Chormaqan, au susținut că nu aveau gând de răscoală, ci doar se adunaseră să rânduiască strângerea haraciului. Noyanul nu a crezut și a poruncit să fie dezbrăcați, legați de mâini și de picioare și lăsați să sufere sub soarele arzător; după Vahușt, trupurile le-⁠au fost unse cu miere ca să atragă insectele.

În vremea aceea, Totne Dadiani a ajuns cu oastea la locul de întâlnire de la Rkinis-⁠Juari, între Samtskhe și Gado. Aflând ce s-⁠a întâmplat, și-⁠a trimis oastea acasă și, cu doi slujitori, a pornit spre Shirakavan (după alte izvoare, spre Ani). Văzând prizonierii, Dadiani și-⁠a scos hainele și s-⁠a alăturat lor, deși Odișia nu era sub stăpânirea mongolă și lui nu-⁠i era nici o primejdie. La judecată a susținut că georgienii nu aveau gând de răzvrătire și a cerut să fie ucis dacă aceasta este pedeapsa celorlalți. Noyanul, impresionat, a socotit jertfa lui dovadă a nevinovăției georgienilor și i-⁠a eliberat.

Ultimii ani

După întoarcerea lui David în Georgia, în 1250, și urcarea lui pe tron în Imereti, jumătatea de vest a regatului, Dadiani a stat lângă el. A fost cel care a adus o rânduială și o stabilitate relativă în feuda lui, Odișia. După moartea fratelui, Vardan, în 1250, a ajuns stăpân deplin al Odișiei. A murit în jurul anului 1260 și i-⁠a urmat fiul cel mare, Gheorghe I. A fost căsătorit întâi cu Huașak, apoi cu Mariha, fiica stăpânului Tbeli și Gereti, fără copii. Este eroul celei de a treia părți din „Cronica istorică a veacului al XIII-⁠lea” a lui Grigol Abașidze, „Totne, sau Căderea și înălțarea georgienilor” (1982).