Valentin

Valentin a fost un slujitor al Bisericii, preot sau episcop, în Imperiul Roman al secolului al III-⁠lea, care s-⁠a îngrijit de creștinii prigoniți și a primit cununa muceniciei pe Via Flaminia, lângă Roma, la 14 februarie. Este ocrotitorul orașului Terni, al celor care suferă de epilepsie și al apicultorilor. Sub numele de Valentin sunt amintiți în vechile martirologii cel puțin doi sfinți, iar viețile lor se amestecă.

Un nume, doi sau mai mulți sfinți

Vechile martirologii pomenesc un preot din Roma și un episcop din Interamna, azi Terni, amândoi îngropați pe Via Flaminia. Despre viața lor se știu foarte puține lucruri, iar cercetătorii nu pot spune sigur dacă au fost două persoane sau două relatări despre aceeași persoană. Potrivit unei hagiografii răspândite, Valentin, aflat în arest la domiciliu la judecătorul Asterie, a vindecat-⁠o pe fiica lui oarbă, rugându-⁠se și punând mâinile pe ochii ei. Judecătorul a spart idolii, a postit trei zile și s-⁠a botezat împreună cu casa lui, iar Valentin a fost arestat din nou pentru că propovăduia. Adus înaintea împăratului Claudiu al II-⁠lea Gotul, a refuzat să se lepede de Hristos și a fost osândit la moarte prin bătaie cu ciomege și tăiere a capului. Potrivit eparhiei din Terni, a murit la Roma la 14 februarie 269; după alte izvoare, în 273.

Sinaxarul ortodox spune despre episcopul din Interamna, în Umbria, că primise de la Dumnezeu darul tămăduirilor și, vindecând neputințele și bolile oamenilor prin rugăciune, îi întorcea pe necredincioși de la închinarea la idoli la Dumnezeu.

O legendă mai târzie, născută în Evul Mediu în Franța și Anglia, spune că împăratul Claudiu ar fi oprit pe soldați să se căsătorească și că Valentin ar fi cununat în taină perechi, de aceea fiind osândit. Povestea nu are sprijin în izvoarele vechi. Nici legătura dintre sfânt și sărbătoarea păgână Lupercalia sau zeul Cupidon nu este dovedită; închipuirea lui Valentin ca ocrotitor al îndrăgostiților s-⁠a statornicit abia în jurul anului 1400.

Moaștele și cinstirea

Trupul i-⁠a fost îngropat pe Via Flaminia, iar pomenirea lui se săvârșește la 14 februarie cel puțin din secolul al VIII-⁠lea. Se spune că o bazilică a fost ridicată peste mormântul lui, rămasă mult timp loc de pelerinaj, până când moaștele au fost mutate în biserica Santa Prassede, pe vremea papei Nicolae al IV-⁠lea. Craniul său, încununat cu flori, se păstrează în bazilica Santa Maria in Cosmedin din Roma, iar alte moaște se află în biserica carmelită din Whitefriar Street, la Dublin.

Biserica Ortodoxă îl pomenește pe preotul Valentin al Romei la 6 iulie, iar pe Sfântul Sfințit Mucenic Valentin, episcopul Interamnei (Umbriei), la 30 iulie. Apusul îl pomenește la 14 februarie, zi pe care, din Evul Mediu, tradiția iubirii cavalerești a legat-⁠o de numele lui.