Abdon și Senen

Sfinții Mucenici Abdon și Senen, numiți în vechile calendare și Abdo, Abdus, Sennes sau Zennen, sunt doi mucenici din veacul al III-⁠lea, cinstiți atât în Răsărit, cât și în Apus. Pomenirea lor cade la 30 iulie. Istoric nu se știe aproape nimic sigur despre ei, iar povestea lor ne-⁠a rămas mai ales din Faptele lor, scrise în cea mai mare parte înainte de veacul al IX-⁠lea.

Viața și pătimirea Potrivit acestor Fapte, ei erau nobili persani, prinși în vremea unei campanii militare din veacul al III-⁠lea și duși la Roma. Acolo au ajuns robi, au primit credința creștină și îi ajutau pe creștini să-⁠și îngroape morții. Alte izvoare spun că erau robi eliberați, originari din Persia. Au ajuns în atenția împăratului Deciu, care i-⁠a adus în lanțuri înaintea Senatului roman. Neacceptând să jertfească zeilor romani, au fost sfâșiați de gladiatori în Colosseum, în jurul anului 250. Faptele conțin, cu siguranță, afirmații fictive despre pricina venirii lor la Roma, împrejurări și felul chinurilor.

Moaștele și cinstirea Trupurile lor au fost îngropate de un ipodiacon, Quirinus, și mai târziu, în vremea lui Constantin cel Mare, mutate în Cimitirul lui Pontian, pe drumul spre Porto, aproape de porțile Romei. Martirologiul Roman spune că au fost înmormântați la 30 iulie. Pe un sarcofag din secolul al VI-⁠lea, despre care se credea că le cuprinde moaștele, o frescă îi arată primind coroane de la Hristos, iar altă sursă amintește un mormânt cu frescă din veacul al VII-⁠lea. Mai multe orașe, între care Florența și Soissons, spun că le păstrează trupurile, iar mănăstirea benedictină Sainte-⁠Marie din Arles-⁠sur-⁠Tech, în Franța, susține că are mormântul lor, dar Acta Sanctorum socotește că ele se află în biserica San Marco Evangelista al Campidoglio din Roma, unde au fost aduse în 1474. Poate că au avut la Roma și o biserică proprie, astăzi pierdută.

Abdon și Senen sunt ocrotitori ai orașului Calasparra din Murcia, Spania, unde sărbătorile în cinstea lor datează din secolul al XVI-⁠lea. În Catalonia și Valencia sunt numiți „sfinții grindinei”, pentru că oamenii cred că ei apără livezile și pomii de grindină. Numele lor au fost scoase în secolul al XX-⁠lea din calendarul general roman, dar ei pot fi prăznuiți oriunde la 30 iulie. Biserica Ortodoxă îi pomenește în aceeași zi.