Epenet

Sfântul Apostol Epenet este unul dintre cei Șaptezeci de apostoli, pe care Sfântul Pavel îl numește în Epistola către Romani „iubitul meu”, cel dintâi rod al Asiei pentru Hristos. După tradiție a fost episcop, în unele liste al Cartaginei, în altele al Corintului. Biserica îl pomenește la 30 iulie, împreună cu Apostolii Sila, Silvan, Crescent și Andronic, și la 4 ianuarie, în soborul celor Șaptezeci.

În scrierile Apostolului Pavel Pavel îi trimite salutul în capitolul 16 al Epistolei către Romani și îl numește „iubitul meu Epenet, care este pârga Asiei pentru Hristos”. În unele manuscrise, între care și textul slavon, se citește „pârga Ahaiei”. Din aceste cuvinte se înțelege că Epenet a fost între cei dintâi care au crezut într-⁠un ținut. Cei mai mulți socotesc că a fost câștigat pentru Hristos de Pavel la Efes, în timpul celei de-⁠a doua călătorii a apostolului.

Sfântul Ioan Gură de Aur observă în tâlcuirea sa că Pavel nu laudă pe oricine, ci iubește cu cumpătare, așa că a fi „iubit” de el este o laudă mare. Cuvântul „pârgă” arată fie că Epenet a venit întâi la Hristos, fie că a arătat o evlavie mai mare decât alții. Dacă, după cum se pare, era dintr-⁠un neam umil, apostolul îi arată adevărata noblețe în Hristos și îl numește ca pe o ușă prin care au intrat și alții.

Păstorirea și sfârșitul Listele atribuite lui Pseudo-⁠Dorotei și Pseudo-⁠Ipolit îl numesc primul episcop al Cartaginei sau al Cartagenei. Potrivit Mineiului lui Dimitrie al Rostovului, el a fost episcop la Corint. Sinaxarele grecești spun scurt că a trecut la Domnul. Din slujba apostolului, în schimb, se poate înțelege că a primit moarte de martir, căci imnurile îl laudă ca pe cel ce a răbdat pătimirea după pilda lui Hristos.

Biserica îl cinstește la 30 iulie, cu cei dintâi ucenici ai lui Pavel, și în ziua soborului celor Șaptezeci de apostoli, la 4 ianuarie.