Baltilda

Sfânta Baltilda (Balthild, Bathilde), regină a francilor, s-⁠a născut în jurul anului 626 și s-⁠a săvârșit la 30 ianuarie 680 la Chelles, lângă Paris. Este cinstită ca sfântă în Biserica din Apus. În evidența noastră este pomenită la 26 ianuarie.

Tradiția o înfățișează ca pe o anglo-⁠saxonă de neam ales; Viața ei spune că, copilă fiind, a fost vândută ca roabă și a slujit în casa lui Erchinoald, majordomul Neustriei. Regele Clovis al II-⁠lea a observat-⁠o și a cerut-⁠o de soție. A fost frumoasă, înțeleaptă și smerită, iar ca regină a rămas cunoscută pentru milostenie și danii. Din ajutorul ei s-⁠au întemeiat mănăstirile Corbie și Chelles, iar probabil și altele. I-⁠a sprijinit pe Claudiu din Besançon și mănăstirea lui din Jura. A născut trei fii, toți regi: Clotar, Childeric și Theuderic.

După moartea lui Clovis (între 655 și 658) a condus ca regentă pentru fiul ei Clotar al III-⁠lea. A interzis comerțul cu robi creștini și s-⁠a străduit să răscumpere copiii vânduți ca robi; împreună cu Sfântul Eloi răscumpăra robi și îi elibera. După o luptă pentru putere cu majordomul Ebroin, s-⁠a retras la mănăstirea Chelles, unde a murit și a fost îngropată. Viața ei a fost scrisă curând după moarte, probabil în comunitatea din Chelles. Cinstirea ei oficială a început în 833, când moaștele i-⁠au fost mutate într-⁠o biserică nouă, în vremea lui Ludovic cel Cuvios. După izvorul nostru, a fost canonizată de papa Nicolae I, cam la două sute de ani după moarte, deci printr-⁠un act papal al Bisericii din Apus.