Bega

Bega (Bee, Bega din Cumberland) este o sfântă irlandeză medievală din Northumbria, cinstită mai ales în orașul St Bees, în Anglia. Povestea ei este în mare parte legendară. Este cinstită în Biserica din Apus; ziua ei este 31 octombrie, încă serbată la St Bees.

Potrivit Vieții Sfintei Bega, era o prințesă irlandeză, devenită anahoretă și prețuind fecioria. Promisă în căsătorie unui prinț viking, fiul regelui Norvegiei, a fugit peste Marea Irlandei și a ajuns la St Bees, pe coasta Cumbriei. A trăit acolo un timp într-⁠o viață pilduitoare, apoi, temându-⁠se de incursiunile piraților, a trecut în Northumbria. Un înger i-⁠ar fi adus o brățară cu semnul crucii, iar ea, temând să nu-⁠și piardă fecioria, a plecat de acolo, dar a lăsat brățara ca să se petreacă minuni în viitor. Relatarea o face fondatoarea mănăstirii din Hartlepool, însă istoricii cred că autorul Vieții a alcătuit o Bega compusă, din fapte ale lui Heiu, întemeietoarea acelei mănăstiri, și ale lui Begu, pomenită de Beda în viața Sfintei Hilda din Whitby. Din acest amestec Bega a ajuns în veacul al VII-⁠lea, ceea ce nu se potrivește, căci vikingii au început incursiunile în Irlanda abia din jurul lui 795; timpul cel mai probabil ar fi după 850.

Cea mai cunoscută minune este „minunea zăpezii”: după ce Ranulf le Meschin a înzestrat mănăstirea cu pământuri, s-⁠a ivit un proces asupra hotarelor. În ziua stabilită pentru parcurgerea hotarelor a căzut zăpadă deasă pe toate pământurile din jur, dar nici un fulg pe pământurile mănăstirii. Povestirea e târzie și identitatea, vremea și viața sfintei rămân nesigure.