Bili al II-⁠lea

Bili al II-⁠lea (Bille, Bily, în latină Bilius) a fost episcop al Vannes-⁠ului de pe la 891 până pe la 908 și autorul Vieții Sfântului Malo. S-⁠a născut prin 840 lângă Redon și a murit la Plaudren între 915 și 919. Este socotit mucenic și cinstit ca sfânt în Biserica din Apus; ziua lui este 23 iunie.

S-⁠a născut într-⁠o familie din apropiere de Redon. A fost hirotonit diacon la Aleth și numit secretar al episcopului Rethwalatr (846 până la 868). Fiind diacon, a fost însărcinat cu mai multe misiuni de episcop. Cea dintâi a fost să rescrie viața întemeietorului episcopiei Aleth, Sfântul Maclou (Malo), documentul vechi dispărând în incendiul orașului și al arhivelor episcopiei, în urma răscoalelor țărănești din 811. A scris lucrarea din fărâme păstrate și din povestiri orale, mai mult sau mai puțin legendare, numită Vita Sancti Machuti, în jurul anului 867.

Reîntoarcerea moaștelor Sfântului Malo, aduse la Saintes, era dorită de Nominoë încă din 840, dar a fost amânată din pricina ocupării malurilor Vilainei de către normanzi. După victoria de la Questembert din 879, Bili a plecat cu o echipă, cu sprijinul contelui Alan I al Bretaniei, și au adus moaștele în jurul anului 880, ceea ce i-⁠a sporit faima. După moartea lui Kenmonoc, episcopul Vannes-⁠ului, scaunul i-⁠a fost dat lui Bili, ceea ce o atestă numeroase acte din cartularul Redon, între 892 și 912. În 892 a cumpărat pământuri aproape de seniorie Kervasic, în Plaudren, unde a ridicat un priorat și, după bollandiști, capela veche a locului, care îi poartă azi numele.

După tradiție, s-⁠a refugiat în acel priorat în timpul atacurilor normande și a fost ucis la 23 iunie, după propriul diecezei Vannes și martirologiul catedralei. Anul morții nu e cunoscut precis; se situează între 915 și 919. Un calvar s-⁠a ridicat pe locul presupusei sale mucenicii. Autorul Vieții lui Malo și episcopul de Vannes cu același nume sunt identificați de cercetători, ca François Plaine, dar identificarea rămâne o ipoteză.