Boris de Turov

Sfântul Binecredincios Boris de Turov a fost prinț, fiul lui Iuri Dolgoruki, nepotul lui Vladimir Monomahul și fratele mai mic al binecredinciosului și iubitorului de Hristos Andrei Bogoliubski. Aproape toată viața lui s-⁠a petrecut pe fundalul luptei dinastice a tatălui său pentru scaunul Kievului cu Izeaslav Mstislavici, în care au fost atrași toți ceilalți fii ai lui Iuri. S-⁠a mutat la Domnul la 4 mai 1158 și a fost îngropat în biserica Sfinților Mucenici Boris și Gleb de pe Nerl, de la Kidekșa, ridicată de tatăl său.

Mai bine de cinci veacuri trupul binecredinciosului prinț a odihnit în această biserică, într-⁠un sicriu de piatră. În 1675, voievodul Timotei Petrovici Savelov, vizitând biserica, s-⁠a interesat de mormânt și prin crăpătura lui a văzut și a mărturisit că moaștele prințului sunt nestricate. În raportul său către arhiepiscopul Ștefan al Suzdalului și Iurievului, care se afla atunci la Moscova, a descris oasele întregi, acoperite cu haine de tafta albă și cu un veșmânt brodat cu aur, cu un vultur cu un singur cap. După povestea preotului Grigorie și a bătrânilor mănăstirii, în mormânt zăceau moaștele marelui prinț Boris Iurievici de Suzdal, iar mormântul fusese spart de o jefuire din vremuri străvechi. Savelov a chemat să vadă moaștele pe arhimandritul Timotei de la Mănăstirea Spasski Evfimiev, pe chelarul Teodosie și pe vistiernicul Iosafat, care au spus că moaștele nu pot fi socotite sfinte fără mărturia Părinților. Toate încercările de a pregăti canonizarea prințului Boris, păstrate în multe scrisori și mărturii, nu au dus la rezultate. După un timp după aflare, unul dintre cei evlavioși se plângea că moaștele marelui prinț sunt uitate, fără mărturie, fără pomenire, iar mormântul lui nu are nicio podoabă cuvenită.

În zilele noastre sfântul binecredincios prinț Boris Iurievici de Turov și Pinsk este pomenit în Soborul sfinților din Vladimir și în cel al sfinților din Belarus. Prăznuirea lui se face la 6 iulie.