Calist din Amorion

Sfântul Mucenic Calist din Amorion a fost unul dintre cei patruzeci și doi de mucenici din Amorion, ostași creștini uciși de sarazini după șapte ani de robie, în vremea împăratului Teofil (829-842). Biserica îi pomenește la 19 martie (stil nou).

În războiul dintre împăratul grec Teofil și sarazini, aceștia din urmă au izbutit să asedieze orașul Amorion din Galatia. Prin trădarea comandantului Vadiț, Amorionul a căzut, iar patruzeci și doi dintre apărătorii săi, ostași, au fost luați prizonieri și duși în Siria. Șapte ani, în robia chinuitoare, prizonierii au fost îndemnați în zadar să se lepede de credința creștină și să primească islamul. Au respins toate ofertele măgulitoare și au înfruntat cu bărbăție amenințările cumplite. După multe chinuri, fără să fi putut frânge sufletul ostașilor creștini, i-⁠au osândit la moarte. Speranța era să le zdruncine statornicia chiar în clipa execuției. Ostașului Teodor i-⁠au spus: „Știm că ai lăsat treapta preoțească și te-⁠ai făcut ostaș și ai vărsat sânge. Nu poți nădăjdui în Hristos, recunoaște-⁠l pe Mahomed.” Mucenicul a răspuns cu tărie: „Nu m-⁠am lepădat de Hristos, iar pentru că am părăsit treapta preoțească, trebuie să-⁠mi vărs sângele.”

Osândiții s-⁠au apropiat de călăi cu liniște și fără frică. Li s-⁠au tăiat capetele, iar trupurile au fost aruncate în râul Eufrat. În slujbă sunt slăviți pătimitorii: „preafericitul” Teodor, „neînvinsul” Calist, „viteazul” Constantin, „minunatul” Teofil și „cel mai tare” Vasoes. Trădătorul Vadiț nu a scăpat de o soartă rușinoasă: dușmanii știau că nu se poate avea încredere în trădător și l-⁠au ucis. Din numele mucenicilor se știu Constantin, Aetiu, Teofil, Teodor, Melisen, Calist, Vasoes și alții.