Caradoc

Sfântul Caradoc (Carantoc, Carannog, în irlandeză Cairnech), numit Prințul, a fost un sfânt galez din veacul al V-⁠lea sau al VI-⁠lea, egumen și mărturisitor, întemeietor al așezământului din Llangrannog, în Ceredigion. Se spune că a fost prinț din casa regală a Ceredigionului, fie fiu al lui Cunedda Wledig, fie nepot al lui prin regina Meleri și regele Ceredig.

Viața lui se cunoaște mai ales din cele două vieți scrise în veacul al XII-⁠lea. Ca mulți sfinți galezi, a lepădat moștenirea regească: ca să nu fie ales rege, a fugit la Llangrannog, apoi a trecut marea ca să ajute la creștinarea Irlandei, unde, alături de Sfântul Patrik, a luptat împotriva druizilor și a primit numele de „Carus Cernachus”. S-⁠a întors în Britania și a întemeiat obști în sud-⁠vest, apoi a mers și în Bretania. O povestire din viețile sale îl leagă de regele Arthur: pierzându-⁠și altarul portativ în valurile Severnului, Caradoc a ajuns în Dumnonia, a fost chemat la Cadwy, ducele Cornwallului, și la Arthur, care se afla la Din Draithou (azi Dunster), și i-⁠a dat binecuvântarea.

E cinstit la Llangrannog, în Cornwall (Crantock), în Irlanda, la Carhampton în Somerset și în multe locuri din Bretania, de pildă Carantec. Pretutindeni ziua lui este 16 mai, ziua morții după tradiție, sau 17 mai, ziua înmormântării. Este cinstit atât în Biserica Ortodoxă, cât și în cea Catolică.