Carp Elb

Sfântul Sfințit Mucenic Carp Elb a fost preot la parohia estonă din Sankt Petersburg și a fost împușcat la 24 septembrie 1937. Este numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse.

Diaconul și învățătorul

Carp Elb a slujit întâi ca diacon la Pühtitsa, fără studii duhovnicești. Preotul Pavel Petrovici Kulbuș (viitorul Sfânt Sfințit Mucenic Platon, episcop de Reval), care conducea parohiile estone ale eparhiei Sankt Petersburgului și era foarte pretențios în alegerea clerului, l-⁠a chemat să ocupe un loc de diacon liber, ceea ce arată calitățile lui deosebite. Deși în capitală existau mulți clerici cu pregătire, autoritățile bisericești l-⁠au numit învățător de religie în două școli primare de fete din cartierul Kolomna, iar în plus a predat religia la școala parohială estonă. Din 1914 a fost invitat ca învățător la orfelinatul model al baronului A. A. Stiglitz, în care învățau circa două sute de copii din familii sărace. Astfel, a predat în același timp în patru instituții de învățământ, dintre care în două, orfelinatul și școala estonă, fără plată.

Activitatea sa pedagogică a fost de mai multe ori răsplătită cu distincții: la 13 februarie 1902 a primit medalia de argint „Pentru râvnă”, la 6 mai 1904 binecuvântarea Sfântului Sinod cu diplomă, iar în mai 1911 a fost propus pentru ordinul Sfintei Ana, clasa a treia. Din 25 februarie 1903 a fost membru și secretar al comisiei pentru construirea bisericii Sfântului Isidor. Adesea ajungea să conducă el însuși lucrările, iar când părintele Pavel lipsea mult, diaconul Carp răspundea de ridicarea bisericii și a casei parohiale.

Preotul

În 1917 parohia estonă din Petrograd a rămas fără paroh: părintele Pavel, hirotonit episcop la 31 decembrie, a plecat în Estonia. În ziua dinainte, adunarea parohiei a hotărât să-⁠l roage pe mitropolitul Veniamin al Petrogradului să-⁠l hirotonească preot pe diaconul Carp Elb, rămânând al doilea preot. La 8 ianuarie a fost hirotonit preot de Sfântul Sfințit Mucenic Veniamin. Începea o nouă etapă, a muncii pastorale, care a durat aproape douăzeci de ani și s-⁠a sfârșit prin moarte mucenicească. A devenit păstor în 1918, când slujirea în Biserică nu promitea nici avantaje, nici cinstire, nici viață rânduită, ci o lentă strângere în cleștele regimului fără Dumnezeu.

Parohia Sfântului Isidor a fost una dintre puținele din oraș care nu a trecut la reînnoitori. Preoții bisericii estone nu au socotit cu cale să treacă la stilul nou după hotărârea Sfântului Patriarh Tihon, iar părintele Carp și protoiereul Alexandru Paklar, paroh, nu s-⁠au gândit niciodată să iasă din ascultarea de episcopul stăpânitor. Nu aveau în ei nici slăbiciune, nici lașitate. Ca mulți alții, au socotit că politica mitropolitului Serghie, deși o concesie silită și umilitoare făcută puterii fără Dumnezeu, nu atinge curăția dogmelor credinței ortodoxe.

Arestarea și mucenicia

În 1937 a fost arestat sub învinuirea mincinoasă de propagandă contrarevoluționară. Procesul-⁠verbal al interogatoriului său poate fi socotit un rar monument al mărturisirii acelor vremi. Anchetatorul l-⁠a învinuit că ar fi spus despre Biserica din URSS că puterea sovietică o prigonește, că ar fi numit puterea „o ceată de tâlhari”, că ar fi vorbit despre nevoile muncitorilor și țăranilor, despre ajutorul sovietic acordat Spaniei, despre persecutarea unor oameni nevinovați la aniversarea morții lui Kirov și despre trădarea lui Tuhacevski. La fiecare întrebare a răspuns că nu a spus așa ceva și că nu se recunoaște vinovat. Se pare că simțea că, dacă ar fi consimțit o clipă cu anchetatorul, acesta i-⁠ar fi răstălmăcit cuvintele și i-⁠ar fi pus în gură ce nu spusese.

Primul interogatoriu a fost și ultimul. La 24 septembrie 1937, sentința de moarte a troicii NKVD din regiunea Leningrad a fost executată împotriva protoiereului Carp Elb. Este pomenit la 24 septembrie, la 7 februarie (zi schimbătoare), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 11 iulie (zi schimbătoare), în Soborul sfinților mitropoliei Sankt Petersburgului, și la 1 decembrie, în Soborul sfinților Estoniei, în stil nou.