Ia a Persiei

Sfânta Mucenică Ia din Persia (numită în unele izvoare Evdochia Romana, iar în Biserica Catolică Viola) a fost o mucenică creștină din Persia, pătimită în vremea regelui Șapur al II-⁠lea, în jurul anului 362 sau 364. Biserica Ortodoxă o pomenește la 11 septembrie (24 septembrie pe stilul nou).

După viața ei, Ia era din cetatea Vizada. În 362, șahinșahul Șapur al II-⁠lea a năvălit cu oștile pe teritoriul Imperiului Roman și a dărâmat cetatea Bet-⁠Zabdai. Șapur a dus cu el în Huzistan nouă mii de prizonieri, între care și Ia. A fost dată preoților zoroastrieni (mobezi), care au încercat zadarnic să o facă să se lepede de Hristos. Apoi Ia a fost pusă în închisoare și chinuită cu foamea. După aceea a fost scoasă din închisoare și bătută cu bâte noduroase. A fost pusă iar în închisoare pentru cincisprezece luni. După închisoare, trupul ei a fost legat cu funii atât de strâns, încât i se rupeau oasele; a fost bătută și cu curele, iar în cele din urmă i s-⁠a tăiat capul.

Izvoarele nu se potrivesc asupra anului mutării ei la Domnul: unul spune 362, altele aproximativ 364.