Deiniol

Sfântul Ierarh Deiniol din Bangor (Deiniol, în latină și engleză uneori Daniel) este socotit, după tradiție, primul episcop de Bangor, în regatul Gwynedd din Țara Galilor. A adormit în 584, după Analele Cambriei, sau, mai probabil, în 572. Se pomenește la 11 septembrie. În Bretania este cinstit sub numele Sfântul Denoual.

Neamul și începuturile

Potrivit unei Vieți latine a lui Deiniol, păstrată în manuscrisul Peniarth 226 și transcrisă în 1602 de Sir Thomas Williams din Trefriw, el era fiul starețului (după alt izvor, al regelui Pennines de Nord) Dunod cel Gros, fiul lui Pabo Stâlpul Britaniei. Familia, pierzându-⁠și pământurile din nordul Angliei, a primit pământ de la regele Powys-⁠ului, Cyngen Glodrydd; Dunod, om foarte credincios, a întemeiat o mănăstire. Deiniol a îmbrățișat viața religioasă și se spune că a învățat la Sfântul Cadoc din Llancarfan. Sir David Trevor îl descrie ca pe unul dintre cei șapte veri fericiți, care și-⁠a petrecut o parte din tinerețe ca pustnic „în brațul Pembrokeshire-⁠ului”, dar a fost chemat să fie episcop, în ciuda lipsurilor din învățătura sa formală.

Mănăstirea din Bangor

Curând a părăsit Powys-⁠ul pentru Gwynedd, unde a întemeiat mănăstirea din Bangor, sub ocrotirea lui Maelgwn Gwynedd, care a înzestrat-⁠o cu pământuri și privilegii, apoi a ridicat-⁠o la rangul de scaun episcopal oficial, cu hotar comun cu principatul Gwynedd. Se spune că a fost sfințit pentru acest scaun de Sfântul Dubriciu în anul 516 (după alt izvor, la sinodul de la Llanddewi Brefi, de Sfântul David). Și-⁠a petrecut restul zilelor acolo, ca egumen și episcop. A luat parte, în jurul anului 545, împreună cu Sfântul David, la Sinodul de la Llanddewi Brefi, unde se discuta despre rânduiala pocăinței. După Analele Cambriei, Deiniol a adormit în 584 și a fost îngropat pe insula Bardsey. Este cu putință ca această dată, ca și cele date pentru adormirea lui David și a lui Kentigern, să fie cu doisprezece ani mai târzie decât trebuie, caz în care data corectă este 572.

Cinstirea

Cultul lui în Țara Galilor de Nord a fost destul de larg și mai multe biserici îi sunt închinate, între ele la Worthenbury, lângă Wrexham, la Hawarden în Flintshire (și alte biserici din Flintshire), la Llangarron, Llanfor, Llanuwchllyn, Eyton și Itton; lângă Golful Cardigan se află satul Llanddeiniol, „parohia Sfântului Deiniol”, care a fost odinioară numele localității Itton. Biserica din Marchwiel îi este închinată, iar Itton din Monmouthshire și Llangarron din Herefordshire au și ele biserici cu hramul lui. Catedrala Sfântului Deiniol din Bangor, azi în Biserica din Țara Galilor, este închinată numelui lui și se spune că stă pe locul mănăstirii lui. În 1896 William Ewart Gladstone a închinat Sfântului Deiniol o bibliotecă, la Hawarden, în Flintshire. În calendarul romano-⁠catolic pentru Țara Galilor și în cel al Bisericii Anglicane din Țara Galilor este pomenit la data tradițională, 11 septembrie. Numele lui poate fi pomenit și în cel al melodiei imnului St. Denio („Immortal, invisible”).