Cei 4966 de mucenici din Africa

Cei 4966 de mucenici din Africa sunt episcopii, preoții, diaconii și ceilalți clerici din Africa de Nord uciși pentru credința lor în 483, în prigoana regelui vandal Hunerik. Hunerik, mare partizan al arianismului, voia să impună clerului creștin viziunea lui religioasă. Pentru că aceștia au refuzat, i-⁠a deportat laolaltă și apoi i-⁠a pus să fie omorâți. Pomenirea lor se face laolaltă în Biserica Catolică, la 12 octombrie. Vandalii se așezaseră în Africa de Nord-⁠Vest din 429 și duseseră împotriva creștinilor o prigoană „șireată și intermitentă”.

Relatarea prigoanei a lăsat-⁠o Victor, episcopul din Vita, în Istoria prigoanei din Africa sub vandali, scrisă în jurul anului 487, în exil. Este singura povestire păstrată, și nu e întru totul nepărtinitoare. Data este nesigură; se dau 482, 484, dar mai des 483. Hunerik a pus să fie arestați 4966 de episcopi, preoți, diaconi și alți membri ai Bisericii, i-⁠a adunat la Sicca Veneria și la Lares, iar acolo încercările de a-⁠i face să se lepede au fost zadarnice. Închiși în celule întunecate, înghesuiți „ca lăcustele”, condițiile au devenit grozave. Neputând să-⁠i clintească, regele i-⁠a deportat. Un bătrân episcop, Felix din Abbir Germaniciana, paralizat și abia vorbind, nu putea urma caravana; a fost legat de spatele unui catâr „ca un trunchi de copac”. Prizonierii mergeau mai ales noaptea, pentru căldură; ostașii îi împungeau cu vârful lăncilor ca să grăbească pasul. Cei mai slabi au murit pe drum. Printre cei care i-⁠au însoțit, Ciprian, episcop din Unizibir, a fost ucis, iar Victor din Vita a supraviețuit.