Chiriac al II-⁠lea

Sfântul Ierarh Chiriac al II-⁠lea a fost patriarh al Constantinopolului între 595 și 606. Înainte de patriarhie fusese prezbiter și econom al catedralei Sfânta Sofia și se afla în bune legături cu viitorul papă al Romei Grigorie I cel Mare, pe care îl cunoscuse în anii în care acesta fusese la Constantinopol nunțiu al papei Pelagiu al II-⁠lea.

Papa Grigorie nădăjduia că Chiriac va renunța la noutatea predecesorului său pe scaunul Constantinopolului, Ioan al IV-⁠lea Postitorul, care luase titlul de „patriarh ecumenic” prin hotărârea unui sinod local din 587. De aceea Grigorie a primit cu bucurie alegerea lui Chiriac în 595, iar comuniunea bisericească dintre Roma și Constantinopol, care se întrerupsese, s-⁠a reînnoit. Curând însă Chiriac a atras nemulțumirea papei, fiindcă nu a lăsat noul titlu, și relațiile dintre scaunul Romei și imperiu s-⁠au înăsprit din nou, pe fondul neînțelegerilor politice din Italia.

A adormit în Domnul la 9 octombrie 606 și a fost îngropat în biserica Sfinților Apostoli. Este pomenit la 9 noiembrie, după calendarul grecesc, iar numele lui nu se află în calendarul de astăzi al Bisericii Ortodoxe Ruse.