Chiriac din Attalia

Sfântul Mucenic Chiriac din Attalia (Pamfilia) a fost unul dintre cei patru mucenici Esper, Zoe, Chiriac și Teodul, părinți și fii, care au pătimit pentru credința în Hristos în veacul al II-⁠lea, în prigoana lui Adrian (117-138).

Esper și soția lui Zoe primiseră creștinismul încă din copilărie și și-⁠au crescut copiii în credință adâncă. Toți patru erau robii unui roman de neam ales, Catul, care locuia în Attalia, orașul din Asia Mică. Slujindu-⁠și stăpânul pământesc, sfinții nu s-⁠au spurcat niciodată cu mâncarea jertfită idolilor, pe care păgânii erau datori s-⁠o mănânce. Odată, Catul l-⁠a trimis pe Esper cu treburi la Tritonia. Atunci Chiriac și Teodul au hotărât să fugă, nevrând să rămână în tovărășie neîncetată cu păgânii. Zoe nu și-⁠a dat însă binecuvântarea pentru această faptă. Tinerii au cerut atunci binecuvântarea mamei pentru mărturisirea pe față a credinței în Hristos și au primit-⁠o.

Când frații i-⁠au spus lui Catul că sunt creștini, el s-⁠a mirat, dar nu i-⁠a dat la chinuri; i-⁠a trimis, împreună cu mama lor, la Esper, în Tritonia, nădăjduind că părinții își vor îndupleca fiii să se lepede de credința în Hristos. Sfinții au trăit în Tritonia o vreme în liniște, pregătindu-⁠se pentru nevoința muceniei care îi aștepta. La ziua de naștere a fiului lui Catul, toți robii au fost aduși înapoi la Attalia, iar în casă s-⁠a făcut praznic în cinstea zeiței Fortuna. Robilor li s-⁠au trimis bucate de la masa stăpânilor, între care carne și vin jertfite idolilor. Sfinții nu s-⁠au atins de ele: Zoe a vărsat vinul pe pământ și a aruncat carnea câinilor. Aflând, Catul a poruncit să fie chinuiți fiii Zoei, Chiriac și Teodul.

Frații au fost dezbrăcați și spânzurați de un copac, apoi sfâșiați cu unelte de fier sub ochii părinților lor, care în vremea chinurilor îi sfătuiau să rabde până la sfârșit pentru credință. Apoi au fost supuși la cumplite chinuri și părinții înșiși, Esper și Zoe. În cele din urmă toți patru mucenicii au fost aruncați într-⁠un cuptor înroșit în foc, unde și-⁠au dat sufletele Domnului în rugăciune. Trupurile lor au rămas neatinse în foc și s-⁠a auzit cântare îngerească, slăvind nevoința mărturisitorilor Domnului.

Sfântul Chiriac este pomenit la 15 mai, în stil nou. Pătimirea lor se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.