Chiril din Heliopolis

Sfântul Sfințit Mucenic Chiril din Heliopolis a fost diacon în Heliopolis din Fenicia. Pagina Azbyka cuprinde o istorisire mai largă din vremea lui Iulian Apostatul (361-363), în care Chiril este unul dintre cei ce au pătimit.

Mai întâi pagina povestește despre Sfântul Marcu, episcop al orașului sirian Arethusa, hirotonit în vremea lui Constantin cel Mare. Plin de râvnă pentru Dumnezeu, el s-⁠a deosebit în lupta cu idolatria și a dărâmat cu mâinile lui capiștea păgână, ridicând în locul ei o biserică creștină. În tulburările de după Sinodul de la Niceea s-⁠a aflat între episcopii semiarieni, care nu tăgăduiau dumnezeirea Cuvântului, dar nu primeau cuvântul „deoființă” în Simbol. A luat parte la sinoadele de la Sardica (343) și Sirmium (351) și a alcătuit chiar o mărturisire care trebuia să împace cele două tabere (359), dar curând și-⁠a dat seama de greșeală și s-⁠a alăturat limpede Ortodoxiei. Sub Iulian, păgânii din Arethusa, care îi purtau ură, au vrut să-⁠l prindă. Marcu a fugit, dar când a aflat că în locul lui au fost prinși și chinuiți alți creștini, s-⁠a dat singur în mâinile păgânilor. L-⁠au dezbrăcat, l-⁠au lovit, l-⁠au pus într-⁠un canal urât mirositor și l-⁠au dat copiilor spre bătaie de joc, apoi i-⁠au uns trupul cu saramură și miere și l-⁠au atârnat într-⁠un coș sub soare, spre mușcătura viespilor și a albinelor. Nu a primit nicio înțelegere cu păgânii, nici măcar făgăduința de a reface el însuși capiștea dărâmată. L-⁠au lăsat în cele din urmă, iar unii dintre ei s-⁠au întors la creștinism. Sfântul Marcu a adormit în pace în anul 364.

În aceeași vreme, Chiril, diacon în Heliopolis din Fenicia, care dărâmase și el mulți idoli pe vremea Sfântului Constantin, a fost prins de păgâni. I-⁠au spintecat pântecele, i-⁠au împrăștiat măruntaiele pe pământ și i-⁠au mâncat ficatul crud. Cei vinovați de această ticăloșie au primit mai târziu pedeapsa lui Dumnezeu: unii și-⁠au pierdut toți dinții, limbile altora au putrezit, iar alții și-⁠au pierdut vederea.

În orașele palestiniene Ascalon și Gaza, păgânii au prins preoți și femei închinate lui Dumnezeu, le-⁠au scos măruntaiele, le-⁠au dat porcilor și le-⁠au umplut pântecele cu ovăz. La Sevastia au deschis racla cu moaștele Sfântului Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul și le-⁠au aruncat în foc, apoi au risipit cenușa în vânt. Păgânii nu au izbutit totuși să readucă închinarea la idoli. Poporul a rămas atât de nepăsător față de străduințele lor, încât Iulian, voind să facă la Antiohia o mare sărbătoare în cinstea lui Apolo, s-⁠a trezit el și curtenii lui singuri în capiștea goală, în timp ce în oraș lumea râdea de el.

Sfântul Chiril este pomenit la 11 aprilie, în stil nou.